Psalmii 4

1 Când eu am strigat, Tu m’ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele; întru necaz m’ai alinat; ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea! †

2 Voi, fii ai oamenilor, până când veţi fi greoi la inimă? de ce iubiţi voi deşertăciunea şi cătaţi după minciună? †

3 Să ştiţi că minunat l-a făcut Domnul pe cel sfânt al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. †

4 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi; deasupra paturilor voastre căiţi-vă de cele ce-aţi grăit în inimile voastre. †

5 Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. †

6 Mulţi zic: „Cine ni le va arăta nouă pe cele bune?” Însemnatu-s’a peste noi lumina feţei Tale, Doamne; †

7 dat-ai bucurie în inima mea mai mult decât în ei când roada lor de grâu, de vin şi untdelemn s’a înmulţit.

8 În pace de’ndată mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, osebit m’ai aşezat întru nădejde. †