Psalmii 21

1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m’ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele. †

2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea chiar, şi fără să-mi fiu nebun. †

3 Dar Tu întru cele sfinte locuieşti, Tu, lauda lui Israel. †

4 În Tine au nădăjduit părinţii noştri, în Tine au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit; †

5 spre Tine au strigat şi s’au mântuit, în Tine au nădăjduit şi n’au fost ruşinaţi. †

6 Dar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. †

7 Toţi cei ce m’au văzut, m’au batjocorit, grăind cu buzele, clătinându-şi capul: †

8 „Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească; să-l mântuiască pentru că îl vrea”. †

9 Că Tu eşti Cel ce m’a scos din pântece, nădejdea mea de lângă sânul maicii mele; †

10 spre Tine am fost aruncat din pântece, din pântecele maicii mele îmi eşti Tu Dumnezeu. †

11 Nu Te’ndepărta de mine, că necazul e aproape, că nu-i nimeni să mă ajute. †

12 Înconjuratu-m’a mulţime de juncani, de tauri graşi mă văd împresurat; †

13 asupra mea şi-au căscat botul asemeni unui leu ce sare la pradă răcnind. †

14 Ca apa m’am vărsat, oasele toate mi s’au risipit. Inima mi s’a făcut ca ceara, în mijlocul măruntaielor mi se topeşte; †

15 tăria mi s’a uscat ca un hârb, limba mi s’a lipit de gâtlej. Tu m’ai pogorât în ţărâna morţii. †

16 Că mulţime de câini m’a înconjurat, adunarea celor vicleni m’a împresurat, mâinile şi picioarele mi le-au străpuns. †

17 Toate oasele mi le-au numărat, iar ei priveau şi se holbau la mine. †

18 Împărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. †

19 Dar Tu, Doamne, nu-Ţi îndepărta ajutorul de la mine, spre trebuinţa mea de sprijin ia aminte. †

20 Izbăveşte-mi sufletul de sabie şi din gheara câinelui viaţa mea; †

21 mântuieşte-mă din gura leului şi înjosirea mea din coarnele inorogilor. †

22 Povesti-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda. †

23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!; toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L! Toată seminţia lui Israel să se teamă de El, †

24 că El n’a dispreţuit şi nici nu S’a scârbit de ruga săracului, nici că Şi-a întors faţa de la mine şi-atunci când am strigat m’a auzit. †

25 De la Tine mi-i lauda în marea adunare, în faţa celor ce se tem de El îmi voi face rugăciunile.

26 Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul acei ce-L caută pe Dânsul; vii vor fi inimile lor în veacul veacului. †

27 Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul, în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor, †

28 că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. †

29 Mâncat-au şi s’au închinat toţi graşii pământului, în faţa Lui vor cădea toţi cei ce se pogoară în ţărână. Iar sufletul meu trăieşte pentru El, †

30 seminţia mea Lui Îi va sluji. Domnului I se va vesti neamul ce va să vină, †

31 dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte, că Domnul a făcut-o.