Psalmii 136

1 La râurile Babilonului, acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion. †

2 În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele noastre.

3 Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare, iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt: „Cântaţi-ne una din cântările Sionului!”

4 Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?…

5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!; †

6 lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele!

7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului, cei ce ziceau: „Goliţi-l, goliţi-l până’n temelii!” †

8 O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso, fericit va fi cel ce-ţi va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit, †

9 fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră! †