Psalmii 125

1 Când i-a întors Domnul din robie pe cei din Sion, devenit-am ca nişte oameni ai alinării. †

2 Atunci ni s’a umplut gura de bucurie şi limba de veselie; atunci se zicea între neamuri: „Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!” †

3 Mari lucruri a făcut Domnul cu noi, iar noi eram atunci bucurându-ne. †

4 Întoarce-i, Doamne, pe cei robiţi ai noştri aşa cum se întorc pâraiele în miazăzi. †

5 Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. †

6 În mergerea lor mergeau şi plângeau aruncându-şi seminţele, dar în venire cu bucurie vor veni purtându-şi în seceră snopii. †