Psalmii 11

1 Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s’au împuţinat adevărurile de la fiii oamenilor. †

2 Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene are în inimă, în inimă grăit-a ce e rău. †

3 Domnul va nimici toate buzele viclene şi limba cea plină de trufie, †

4 pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom slăvi, buzele noastre sunt ale noastre; cine e domn peste noi?” †

5 „Pentru necazul săracilor şi pentru suspinul sărmanilor acum mă voi scula, zice Domnul, îi voi aşeza în mântuire, întru aceasta Eu voi vorbi deschis”. †

6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, cercat în pământ, de şapte ori trecut prin curăţire. †

7 Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.

8 Necredincioşii umblă’mprejur; după măsura înălţimii Tale i-ai preţuit pe fiii oamenilor. †