Psalmii 103

1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În mărturisire şi’n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu, †

2 Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie, Cel ce întinzi cerul ca pe un cort †

3 şi-i acoperi cu ape înălţimile şi norii îi pui să-i facă urcuşul.Cel ce umblă pe aripile vânturilor; †

4 Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri şi pară de foc pe slujitorii Săi; †

5 Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui, că’n veacul veacului el nu se va abate. †

6 Adâncul ca o mantie Îi este’mbrăcămintea, peste munţi vor sta ape;

7 de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. †

8 Munţi se urcă şi văi se coboară acolo’n locul unde le-ai întemeiat;

9 hotar ai pus pe care nu-l vor trece şi nici se vor întoarce să acopere pământul. †

10 El în văi trimite izvoare, ape vor trece prin mijlocul munţilor; †

11 din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli; †

12 păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le, din mijlocul stâncilor vor da glas. †

13 Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale, din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul. †

14 Cel ce face să răsară iarbă pentru vite şi verdeaţă spre slujirea oamenilor, †

15 şi vinul ce veseleşte inima omului; să-i facă faţa veselă cu untdelemn şi cu pâinea care’ntăreşte inima omului. †

16 Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit; †

17 în ei îşi vor face păsările cuib, locaşul cocostârcului fiind deasupra lor.

18 Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi, iar pentru iepuri, stâncile.

19 El a făcut luna spre măsurarea vremilor; soarele şi-a cunoscut apusul său, †

20 pus-ai întuneric şi s’a făcut noapte când toate fiarele pădurii vor ieşi;

21 pui de lei răcnind să-şi prindă prada şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea. †

22 Dar soarele a răsărit şi ei s’au adunat şi în culcuşurile lor s’or odihni; †

23 iar omul va ieşi la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

24 Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate’ntru înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s’a pământul de zidirea Ta. †

25 Marea aceasta este mare şi largă; acolo’n ea se află târâtoare nenumărate, vietăţi mici de-a valma cu cele mari; †

26 acolo pe ea străbat corăbii; acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-Ţi faci din el o joacă. †

27 Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vreme potrivită; †

28 dacă le-o vei da, o vor aduna; dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide, toate se vor umple de bunătate; †

29 dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura; dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce; †

30 iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi şi faţa pământului o vei înnoi. †

31 Fie slava Domnului în veci; veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale;

32 Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure, Cel ce munţii îi atinge şi ei fumegă. †

33 Cânta-voi Domnului de-a lungul vieţii mele, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi. †

34 Dulci să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli’ntru Domnul. †

35 Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie! Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! †