Proverbele lui Solomon 31

1 Cuvintele mele sunt spuse de Dumnezeu – răspunsul dumnezeiesc al unui rege pe care maica lui l-a învăţat.

2 Ce anume, fiule, vei păstra: Ce? Graiurile lui Dumnezeu. Fiule, tu, întâiul meu născut, ţie îţi vorbesc: Ce?, fiu al pântecelui meu; Ce?, fiu al făgăduinţelor mele:

3 Avuţia ta n’o da femeilor, nici mintea şi nici viaţa, aşa ca pe urmă să-ţi pară rău. †

4 Pe toate fă-le cu socotinţă, cu socotinţă să bei vin. Cei puternici sunt puşi pe mânie, aşadar, să nu bea vin, †

5 ca nu cumva, bând, să-şi uite de înţelepciune şi să nu-i poată judeca cu dreptate pe cei slabi. †

6 Băutură tare să le daţi celor cuprinşi de mâhnire şi vin de băut celor ce sunt în dureri, †

7 ca să-şi poată uita de sărăcie şi să nu-şi mai amintească de necazuri.

8 Deschide-ţi gura cu cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi judecă-i după cuviinţă. †

9 Deschide-ţi gura şi judecă drept şi pune la inimă pricina celui sărac şi slab. †

10 Cine va afla o femeie vrednică? fiindcă una ca aceasta e mai preţioasă decât nestematele. †

11 Inima bărbatului ei are încredere într’însa; una ca aceasta nu va avea lipsă de bune dobândiri, †

12 căci ea lucrează toată viaţa spre binele bărbatului ei. †

13 Adunând lână şi in, ea cu mâinile ei le face de folos.

14 Ea e ca o corabie neguţătorind de departe: aşa îşi agoniseşte traiul.

15 Şi se scoală de-noapte şi le dă casnicilor de mâncare şi slujnicelor de lucru.

16 Ea vede o moşie şi o cumpără şi cu roada mânilor ei sădeşte stăpânire.

17 Îşi strânge cingătoarea pe mijloc şi braţul şi-l întăreşte pentru lucru. †

18 Din deprindere ştie că bine este a lucra şi lampa ei nu se stinge toată noaptea.

19 Braţele şi le întinde spre ceea ce e de trebuinţă şi mâinile şi le îndeamnă spre fus.

20 Mâinile i le deschide nevoiaşului şi hrană îi întinde săracului. †

21 Când bărbatul ei întârzie undeva, departe, el nu duce grijă de cele de acasă, căci toţi ai ei sunt îmbrăcaţi. †

22 Soţului ei îi face haine cu ţesătură deasă, iar ea e îmbrăcată în vison şi porfiră.

23 Bărbatul ei devine om de cinste în cetate când stă în adunare cu bătrânii ţinutului. †

24 Ea face pânzeturi subţiri şi le vinde Fenicienilor. şi cingători Canaaneenilor.

25 Gura şi-o deschide cu grijă şi măsură şi rânduială-i pune gurii sale. †

26 Ea se îmbracă în putere şi cinste şi’n zilele ei de pe urmă se veseleşte. †

27 Deprinderile casnicilor ei sunt pline de grijă, iar ea nu-şi mănâncă pâinea în trândăvie.

28 Iar gura şi-o deschide cu înţelepciune şi după rânduială. În bunătate şi-a crescut copiii şi i-a îmbogăţit, iar soţul ei o laudă:

29 „Multe fete au dobândit bogăţie, multe au înfăptuit putere, dar tu le-ai întrecut şi le-ai covârşit pe toate”.

30 Farmecele sunt mincinoase, deşartă-i frumuseţea femeii, căci femeia înţeleaptă va fi binecuvântată, şi ea să laude frica de Domnul. †

31 Daţi-i din roada mâinilor sale şi lăudat în cetate să-i fie bărbatul!