Proverbele lui Solomon 3
Sursă: Mărturie Athonită
1 Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar inima ta să păzească spusele mele,
2 că lungime de zile şi ani de viaţă şi pace ţi se vor adăuga. †
3 Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească; prinde-ţi-le de grumaz, scrie-ţi-le pe lespedea inimii şi vei afla har †
4 şi vei gândi ceea ce e bun în faţa Domnului şi a oamenilor. †
5 Nădăjduieşte cu toată inima în Dumnezeu, iar cu înţelepciunea ta nu te semeţi: †
6 cunoaşte-o în toate purtările tale pentru ca ea să-ţi îndrepte calea. †
7 Să nu fii înţelept de dragul ochilor tăi, ci teme-te de Dumnezeu şi fereşte-te de tot răul; †
8 atunci va fi vindecare trupului tău şi odihnă oaselor tale.
9 Pe Domnul cinsteşte-L din ostenelile tale cele drepte şi adu-I prinos din cele ce-ţi sunt roade ale dreptăţii, †
10 pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu şi din teascurile tale să se reverse vinul. †
11 Fiule, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; †
12 căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă. †
13 Fericit e omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; †
14 că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi argint; †
15 mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. †
16 În dreapta ei stau îndelunga’nzilire şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava; din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă. †
17 Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei sunt în pace;
18 tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă, iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea temelie pe Domnul. †
19 Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul şi’ntru lucrarea minţii a întărit cerurile; †
20 întru priceperea Lui s’au deschis adâncurile şi norii au izvorât apă.
21 Fiule, nu scăpa din vedere: păzeşte-mi sfatul şi cugetarea, †
22 pentru ca viu să-ţi fie sufletul şi har să fie’mprejurul grumazului tău; şi vindecare va fi trupului tău şi purtare de grijă oaselor tale; †
23 pentru ca, sperând, întru nădejde să umbli în toate căile tale şi pentru ca piciorul tău să nu se poticnească. †
24 De te vei aşeza, fără de frică vei fi; de vei adormi, dulce-ţi va fi somnul. †
25 Nu te vei teme de frica ce vine năprasnic, nici de năvălirile necredincioşilor din preajmă. †
26 Că Domnul va fi deasupra tuturor căilor tale şi piciorul ţi-l va sprijini ca să nu te’mpiedici.
27 Nu te da în lături de la a-i face bine celui lipsit atunci când mâna ta poate să ajute. †
28 Nu zice: „Acum du-te, mai vino mâine şi-ţi voi da” atunci când tu poţi face binele, că nu ştii ce va aduce ziua următoare. †
29 Nu unelti lucruri rele împotriva prietenului tău care vine de oareunde şi şi-a pus în tine nădejdea.
30 Împotriva omului să nu-ţi placă vrajba fără pricină, ca nu cumva răul să se întoarcă spre tine.
31 Nu-ţi agonisi numele rău al oamenilor răi, nici nu râvni la căile acestora; †
32 fiindcă necurat este tot nelegiuitul înaintea Domnului; el nu se adună laolaltă cu cei drepţi. †
33 În casele necredincioşilor e blestemul lui Dumnezeu, dar curţile celor drepţi se binecuvintează. †
34 Domnul le stă’mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. †
35 Cei înţelepţi vor moşteni mărire, iar cei necredincioşi îşi vor stârni ocară.