Proverbele lui Solomon 29

1 Unul care mustră e mai bun decât un îndărătnic; când cel din urmă se pomeneşte’n foc, nici un leac nu se află. †

2 Când drepţii sunt lăudaţi, popoarele se bucură; dar când necredincioşii stau la cârmă, oamenii plâng. †

3 Când un om iubeşte înţelepciunea, tatăl său se veseleşte; dar cel ce nutreşte târfe îşi va pierde avutul. †

4 Un rege drept înalţă o ţară, iar un om nelegiuit o dărâmă. †

5 Cel ce pregăteşte o plasă în calea prietenului său, în picioarele lui şi-o pune.

6 Mare e laţul în drumul păcătosului; dar dreptul în bucurie şi’n desfătare va fi. †

7 Omul drept ştie cum să le facă judecată săracilor; necredinciosul însă nu are priceperea de a o cunoaşte; săracului nu-i este dat să aibă minte pricepută. †

8 Nelegiuiţii au aprins cetatea, iar înţelepţii au stins mânia. †

9 Omul înţelept va judeca neamuri; dar netrebnicul, furios fiind, râde şi nu se teme.

10 Oamenii sângeroşi îl urăsc pe cel cuvios, dar cei drepţi îi caută sufletul. †

11 Nemintosul îşi dă pe faţă toată mânia, dar înţeleptul, numai o parte. †

12 Când un rege îşi pleacă urechea la vorba nedreaptă, toţi supuşii lui sunt nişte nelegiuiţi. †

13 Când creditorul şi datornicul se întâlnesc laolaltă, Domnul îi cercetează pe amândoi. †

14 Când regele îi judecă pe săraci întru adevăr, mărturia este însuşi tronul său. †

15 Bătăile şi mustrările dau înţelepciune, dar copilul care umblă de capul lui îşi face părinţii de râs. †

16 Când se înmulţesc necredincioşii se înmulţesc păcatele; dar când aceia cad, drepţii se umplu de frică. †

17 Ceartă-l pe fiul tău şi el îţi va da odihnă şi frumuseţe îi va da sufletului tău. †

18 Neamului nelegiuit să nu-i fii tălmaci; dar cel ce păzeşte legea e omul cel mai fericit. †

19 Sluga îndărătnică nu ştie de cuvânt; chiar dacă-l înţelege, tot nu ascultă.

20 Dacă vezi un om grăbit la vorbă să ştii că nemintosul are mai multă nădejde decât el. †

21 Cel ce din pruncie duce viaţă uşuratică va deveni slugă, iar în cele din urmă se va plânge pe sine. †

22 Omul furios stârneşte certuri, iar supărăciosul adânceşte păcatul. †

23 Mândria îl umileşte pe om, dar Domnul îi ţine’n cinste pe cei smeriţi la cuget. †

24 Cel ce se face părtaş cu hoţul îşi urăşte sufletul; iar dacă a auzit de o punere la cale şi nu va sufla o vorbă †

25 de frica sau ruşinea oamenilor, se va prăbuşi; dar cel care-şi pune încrederea în Domnul, acela se va veseli. †

26 Necredinţa îl face pe om să se poticnească; dar cel ce se încrede în Stăpânul său se va mântui.

27 Mulţi se gudură pe lângă feţele cârmuitorilor, dar dreptatea omului de la Domnul vine. †

28 Omul nedrept e urâciune’n faţa celui drept, iar nelegiuitului urâciune îi este calea cea dreaptă. †