Proverbele lui Solomon 14
Sursă: Mărturie Athonită
1 Femeile înţelepte zidesc case, dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei. †
2 Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce’n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul.
3 Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie, dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe aceştia. †
4 Unde nu sunt boi, ieslea e curată, dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului.
5 Martorul de bună-credinţă nu minte, dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni. †
6 La cei răi vei căuta înţelepciunea şi nu o vei afla, dar priceperea e lesne de găsit la cei înţelepţi. †
7 Toate lucrurile sunt împotriva omului fără minte, dar buzele înţelepte sunt armele priceperii.
8 Înţelepciunea celor isteţi le descoperă căile, dar gândul celor fără minte duce aiurea. †
9 Casele nelegiuiţilor au nevoie de curăţire, dar casele drepţilor sunt bineplăcute.
10 Omul cu inima simţitoare îşi mâhneşte sufletul, iar când se veseleşte nu are de-a face cu trufia.
11 Casele necredincioşilor se vor stinge, dar locaşurile celor ce umblă drept vor dura. †
12 Există o cale ce li se pare oamenilor dreaptă, dar al cărei capăt duce în fundul iadului. †
13 Întristarea nu se amestecă cu voioşia, dar bucuria, pân’ la urmă, se întoarce’n plângere. †
14 Omul îndrăzneţ cu inima se va sătura de căile sale, iar omul bun, de gândurile lui. †
15 Omul simplu dă crezare fiecărui cuvânt, dar isteţul vine la gândul de-pe-urmă. †
16 Înţeleptul are teamă şi se fereşte de rău, dar nemintosul se încrede în sine şi se adună cu nelegiuiţii. †
17 Cel grabnic la mânie lucrează cu nesocotinţă, dar omul înţelept multe rabdă. †
18 Cei fără minte împart răutate, dar cei cu mintea isteaţă se ţin de pricepere. †
19 Oamenii răi vor luneca în faţa celor buni, iar necredincioşii vor sluji la uşile celor drepţi. †
20 Prietenii îi vor urî pe prietenii săraci, dar prietenii celor bogaţi sunt mulţi. †
21 Cel care-l necinsteşte pe nevoiaş păcătuieşte, dar fericit este cel ce-i miluieşte pe săraci. †
22 Cei rătăciţi pun la cale lucruri rele, dar cei buni pun la cale milă şi adevăr.Cei ce meşteresc răul nu cunosc mila şi credinţa; milostenia şi credincioşia se află la cei ce meşteresc binele.
23 Tot cel ce se îngrijeşte are de prisos, dar cel dezmierdat şi nepăsător va duce lipsă.
24 Omul isteţ e cununa înţelepţilor, dar pierderea de timp a nemintoşilor e rea. †
25 Martorul de bună-credinţă mântuieşte un suflet de la rău, dar înşelătorul aţâţă minciuna. †
26 Nădejdea celui tare stă în frica de Domnul, şi fiilor săi le va lăsa un reazem de pace.
27 Porunca Domnului e izvor de viaţă, şi pe cel ce o are îl va face să se ferească de laţul morţii. †
28 Slava unui rege e o naţiune numeroasă, iar împuţinarea poporului înseamnă prăbuşirea celui puternic.
29 Omul cel mult-răbdător e mult şi în lucrarea minţii, dar omul nerăbdător e lipsit de minte. †
30 Omul blând e doctor al inimii, dar inima zglobie e un vierme al oaselor. †
31 Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut, dar cel care-l miluieşte pe sărac, acela Îl cinsteşte. †
32 Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate, dar cel ce-şi pune încrederea în credinţa lui, acela e drept. †
33 În inima cea bună a omului se află înţelepciunea, dar în inima celor lipsiţi de minte totul e totuna.
34 Dreptatea înalţă neamul, dar păcatele împuţinează seminţiile. †
35 Un slujitor grijuliu îi este bineplăcut regelui şi prin buna lui purtare îndepărtează necinstea. †