Osea 11

1 Că prunc a fost Israel şi Eu l-am iubit şi din Egipt i-am chemat pe fiii săi. †

2 Aşa cum i-am chemat, aşa din faţa Mea au şi plecat: baalilor le aduceau ei jertfe şi idolilor le ardeau tămâie.

3 Dar Eu lui Efraim i-am pus lănţug la glezne şi Eu de braţul Meu l-am sprijinit, dar ei n’au cunoscut că Eu îi vindecam. †

4 Când oamenii alunecau în stricăciune Eu îi trăgeam cu râvnă în arcanul iubirii Mele; da, şi le voi fi ca omul ce-i dă palme [altui om], şi voi căta în ochii lui şi’n ochii lui Mă umplu de’nţeles.

5 Efraim a locuit în Egipt, Asirianul i-a fost rege, că n’a voit să Mi se’ntoarcă.

6 Şi sabia’n cetăţi i s’a slăbit şi’n mâini i s’a oprit şi vor mânca ei [roada] din sfaturile lor. †

7 Poporul Său atârnă de locuirea lui, dar Domnul Se va mânia pe tot ce are El mai scump şi nu-l va înălţa.

8 Ce să Mă fac cu tine, Efraime? Să te mai apăr, Israele? Ce să-ţi fac? Ca pe Adma te voi face şi ca pe Ţeboim; inima Mea s’a reîntors la sine, părerea Mea de rău s’a tulburat. †

9 Nu, nu-ţi voi face pe potriva mâniei Mele celei iuţi; pe Efraim nu-l voi lăsa să piară, căci Eu sunt Dumnezeu, nu om, Eu, Sfântul din lăuntrul tău; de-aceea în cetate n’am să intru. †

10 Eu după Domnul voi umbla; El precum leul va răcni – căci Însuşi va răcni –, iar ei, copiii apelor, se vor înspăimânta. †

11 Ei vor zbura ca pasărea ce pleacă din Egipt, ca porumbelu’n fugă din Asiria, iar Eu din nou am să-i aşez în casele lor – zice Domnul. †