Matei

Matei 27

Sursă: Mărturie Athonită

1 Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. †

2 Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Ponţiu Pilat. †

3 Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte şi cuprins fiind de căinţă, le-a înapoiat arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, †

4 zicând: „Greşit-am vânzând sânge nevinovat”. Iar ei i-au zis: „Ce ne priveşte pe noi? De-acum e treaba ta!…”. †

5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo; şi ducându-se, s’a spânzurat. †

6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge”. †

7 Şi ţinând sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. †

8 Pentru aceea i s’a spus acelei ţarine, până’n ziua de astăzi, Ţarina Sângelui. †

9 Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, †

10 şi i-au dat pe Ţarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul. †

11 Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Şi L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui”. †

12 Şi la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea. †

13 Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?” †

14 Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât guvernatorul se mira foarte. †

15 Iar la sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei. †

16 Şi aveau atunci un întemniţat vestit, care se numea Baraba. †

17 Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?” †

18 Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat în mână. †

19 Şi pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui”.

20 Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. †

21 Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreţi voi să vi-l eliberez?” Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!” †

22 Şi Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?” Toţi au răspuns: „Să fie răstignit!” †

23 Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!” †

24 Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile în faţa mulţimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă priveşte!” †

25 Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”… †

26 Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. †

27 Atunci ostaşii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta; †

28 şi dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roşie; †

29 şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi trestie în dreapta Lui; şi îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!”… †

30 Şi, scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. †

31 Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. †

32 Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea. †

33 Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii, †

34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi gustând, n’a voit să bea. †

35 Iar după ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare de sorţi, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul: Împărţit-au hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. †

36 Şi şezând, Îl păzeau acolo. †

37 Şi deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor. †

38 Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. †

39 Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-şi capetele †

40 şi zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!” †

41 Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: †

42 „Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce şi vom crede în el; †

43 s’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu”. †

44 În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El. †

45 Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s’a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. †

46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?” †

47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta”. †

48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, umplându-l cu oţet şi punându-l într’o trestie, Îi da să bea. †

49 Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!”… †

50 Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. †

51 Şi iată, catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos, şi pământul s’a cutremurat şi pietrele s’au despicat; †

52 mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat, †

53 şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s’au arătat multora. †

54 Iar sutaşul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s’au înfricoşat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!” †

55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, †

56 între care erau Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zevedeu. †

57 Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. †

58 Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. †

59 Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat †

60 şi l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat. †

61 Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului. †

62 Iar a doua zi, cea care este după vineri, s’au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,

63 zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viaţă: După trei zile mă voi scula. †

64 Deci, porunceşte ca mormântul să fie ţinut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure şi să spună poporului: s’a sculat din morţi; şi rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi”. †

65 Pilat le-a zis: „Aveţi strajă; mergeţi şi păziţi-l cum ştiţi”.

66 Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra şi au întărit cu strajă paza mormântului. †