Matei 14

1 În vremea aceea, tetrarhul Iro a auzit de faima lui Iisus. †

2 Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el”. †

3 Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său; †

4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie”. †

5 Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet. †

6 Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. †

7 Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. †

8 Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”. †

9 Şi regele s’a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. †

10 Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. †

11 Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. †

12 Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I dea de ştire lui Iisus. †

13 Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi. †

14 Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s’a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. †

15 Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare”. †

16 Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce”. †

17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. †

18 Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!” †

19 Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor. †

20 Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. †

21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. †

22 Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. †

23 Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage în deosebi. Şi făcându-se seară, era singur acolo. †

24 Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. †

25 Iar la a patra strajă din noapte, Iisus a venit la ei umblând pe mare. †

26 Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s’au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. †

27 Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” †

28 Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă”.

29 El i-a zis: „Vino!” Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. †

30 Dar văzând vântul puternic, s’a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!” †

31 Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” †

32 Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit. †

33 Iar cei din corabie I s’au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” †

34 Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret. †

35 Şi cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii. †

36 Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau. †