Matei 12

1 În vremea aceea mergea Iisus printre holde într’o zi de sâmbătă, iar ucenicii Săi au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. †

2 Văzând aceasta, fariseii au zis către El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta”. †

3 Iar El le-a zis: „Oare n’aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?, †

4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii-înainte, care nu-i erau îngăduite lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? †

5 Sau n’aţi citit în lege că preoţii în templu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă şi sunt fără vină? †

6 Ci v’o spun Eu vouă că aici este Unul mai mare decât templul! †

7 Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei nevinovaţi. †

8 Că Fiul Omului este Domn al sâmbetei”. †

9 Şi plecând de acolo, a venit în sinagoga lor. †

10 Şi iată un om care avea o mână uscată. Şi L-au întrebat, zicând: „Este oare îngăduit să vindeci în zi de sâmbătă?”… Ca să-L învinuiască. †

11 Iar El le-a răspuns: „Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate afară? †

12 Cu cât mai preţios decât oaia este omul! Aşa că îngăduit este să faci bine sâmbăta”. †

13 Atunci i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi ea şi-a revenit, sănătoasă ca şi cealaltă. †

14 Iar fariseii, ieşind din sinagogă, au făcut sfat împotrivă-I, ca să-L piardă. †

15 Iisus însă, dându-Şi seama, a plecat de acolo. Şi mulţi au venit după El şi pe toţi i-a vindecat. †

16 Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag, †

17 ca să se plinească ceea ce s’a spus prin Isaia profetul, care zice:

18 Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, Iubitul Meu, întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti. †

19 Nu Se va certa, nici nu va striga, nimeni pe uliţe nu-I va auzi glasul. †

20 Trestie strivită nu va frânge şi feştilă pâlpâindă nu va stinge până ce nu va duce judecata la biruinţă; †

21 şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile. †

22 Atunci au adus la El un demonizat orb şi mut şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. †

23 Iar mulţimile toate se mirau, zicând: „Oare nu este Acesta Fiul lui David?” †

24 Fariseii însă, auzind, ziceau: „Acesta nu-i scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor”. †

25 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte, şi oricare cetate sau casă care se dezbină în sinea ei nu va dăinui. †

26 Şi dacă Satana îl scoate pe Satana, s’a dezbinat în sinea lui, dar atunci, cum va dăinui împărăţia lui? †

27 Şi dacă Eu îi scot pe demoni cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. †

28 Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu, iată că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi! †

29 Sau cum poate cineva să intre în casa unui om tare şi să-i răpească lucrurile, dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? †

30 Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. †

31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. †

32 Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. †

33 Ori spuneţi pom bun şi roadă bună, ori spuneţi pom rău şi roadă rea; că după roadă se cunoaşte pomul. †

34 Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. †

35 Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. †

36 Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. †

37 Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţid şi din cuvintele tale vei fi osândit”. †

38 Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine” … †

39 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul lui Iona profetul. †

40 Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, tot aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi. †

41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai mult decât Iona! †

42 Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici e mai mult decât Solomon! †

43 Iar când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă şi nu găseşte, †

44 apoi zice: Mă voi întoarce în casa mea din care am ieşit; şi, venind, o află golită, măturată şi împodobită. †

45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi. Aşa va fi şi cu neamul acesta viclean”. †

46 În timp ce El încă le vorbea mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. †

47 Cineva I-a zis: „Iată, mama şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească”. †

48 Iar El i-a răspuns celui ce-I vorbea: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” †

49 Şi întinzându-Şi mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată-i pe mama Mea şi pe fraţii Mei! †

50 Că tot cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă”. †