Marcu 7

1 Atunci s’au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. †

2 Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; †

3 fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile; †

4 şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor. †

5 Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?” †

6 Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; †

7 dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. †

8 Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora”. †

9 Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră! †

10 Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. †

11 Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeub, †

12 pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa †

13 şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi”. †

14 Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: †

15 Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurcac. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. †

16 De are cineva urechi de auzit, să audă!” †

17 Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. †

18 Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? †

19 Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate”. †

20 Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: †

21 „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, †

22 adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidiad, defăimarea, trufia, uşurătateae. †

23 Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om”. †

24 Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit. †

25 Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.

26 Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei.

27 Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s’o arunci câinilor”.

28 Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor”. †

29 Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta”. †

30 Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.

31 Şi plecând iarăşi din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. †

32 Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. †

33 Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. †

34 Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!”, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!” †

35 Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine. †

36 Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. †

37 Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”. †