Luca 24

1 Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră. †

2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt; †

3 dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit. †

4 Şi a fost că’n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că’n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare. †

5 Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?; †

6 nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v’a vorbit pe când era încă în Galileea, †

7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie”. †

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. †

9 Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. †

10 Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele. †

11 Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut. †

12 Iar Petru s’a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. †

13 Şi iată că’n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. †

14 Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. †

15 Şi a fost că’n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. †

16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. †

17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?” Iar ei s’au oprit şi erau trişti.

18 Şi răspunzând unul cu numele Cleopa I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s’au întâmplat în el zilele acestea?”

19 Şi El le-a zis: „Care?” Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi’n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; †

20 cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. †

21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s’au petrecut acestea. †

22 Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt †

23 şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu.

24 Iar unii dintre noi s’au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut”. †

25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii! †

26 Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre’ntru slava Sa?” †

27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. †

28 Şi s’au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. †

29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s’a plecat ziua”. Şi a intrat să rămână cu ei. †

30 Şi a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. †

31 Şi s’au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut.

32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?” †

33 Şi’n ceasul acela sculându-se s’au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,

34 care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s’a arătat lui Simon. †

35 Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii.

36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” †

37 Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. †

38 Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? †

39 Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am”. †

40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. †

41 Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” †

42 Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr’un fagure de miere. †

43 Şi, luând, a mâncat în faţa lor. †

44 Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească”. †

45 Atunci le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile. †

46 Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi †

47 şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. †

48 „Voi sunteţi martorii acestora. †

49 Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meue; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”. †

50 Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. †

51 Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer. †

52 Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare. †

53 Şi’n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. †