Judecători 17

1 Era un om din muntele lui Efraim, care se numea Mica. †

2 Şi a zis el către mama sa: „Cei o mie şi o sută de arginţi care ţi s’au luat şi din pricina cărora tu ai rostit un blestem – l-ai spus chiar în auzul meu –, iată, argintul e la mine: eu l-am luat”. Iar mama sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu înaintea Domnului!” †

3 El i-a înapoiat mamei sale cei o mie şi o sută de arginţi, iar mama sa a zis: „Argintul l-am afierosit Domnului din partea mea pentru fiul meu, ca să fac din el un chip cioplit, un chip turnat; acum ţi-l dau ţie”.

4 Dar el i-a înapoiat argintul mamei sale. Iar mama sa a luat două sute de arginţi şi i-a dat argintarului; iar acela a făcut un chip cioplit, chip turnat; acesta se afla în casa lui Mica. †

5 Iar casa lui Mica era în ochii lui casa lui Dumnezeu; şi a făcut un efod şi un terafim şi şi-a pus mâna pe unul din fiii săi, iar acela i-a devenit preot. †

6 În zilele acelea nu era rege în Israel; de aceea fiecare om făcea ceea ce i se părea lui că e drept. †

7 Se afla pe atunci un tânăr în Betleemul seminţiei lui Iuda; era levit şi locuia acolo. †

8 Iar omul acela a plecat din Betleem, cetate a lui Iuda, să se aşeze unde va găsi un loc. Şi a venit până la muntele lui Efraim şi la casa lui Mica, adică la capătul drumului. †

9 Iar Mica l-a întrebat: „De unde vii?” El a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să mă aşez oriunde voi găsi un loc”.

10 Iar Mica i-a zis: „Şezi cu mine, şi să-mi fii părinte şi preot; şi-ţi voi da zece arginţi pe an şi un rând de haine şi cele pentru trai”. †

11 Şi levitul a mers şi a început să locuiască cu omul acela; şi tânărul i-a devenit ca unul din fiii săi.

12 Iar Mica şi-a pus mâna pe capul levitului, iar tânărul i s’a făcut preot; şi a rămas în casa lui Mica.

13 Şi a zis Mica: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă levitul mi-a devenit mie preot”.