Isaia 8

1 Şi mi-a zis Domnul: „Ia-ţi un caiet mare şi nou şi scrie’n el cu condei omenesc despre iuţeala cu care se va face jefuirea prăzilor; căci i-a venit ceasul. †

2 Şi fă-Mi Mie martori din oameni credincioşi: pe Urie şi pe Zaharia, fiul lui Barachia”.

3 Şi am intrat la proorociţă; şi ea a luat în pântece şi a născut fiu. Şi mi-a zis Domnul: „Pune-i numele: «Pradă repede, jefuieşte iute».

4 Căci mai înainte de a şti pruncul să zică «tată» sau «mamă», puterea Domnului şi prăzile Samariei vor fi duse înaintea regelui Asirienilor.” †

5 Şi Domnul mi-a grăit încă o dată, zicând:

6 „Fiindcă poporul acesta nu vrea apa Siloamului, care curge lin, dar vrea să-l aibă pe Raţon, fiul lui Remalia, să fie rege peste voi, †

7 pentru aceea, iată, Domnul aduce asupra voastră apele Râului, cele mari şi năvalnice, şi chiar pe regele Asirienilor şi slava lui; şi el se va sui peste oricare din văile voastre şi va umbla pe oricare din zidurile voastre; †

8 şi-l va lua şi duce departe din Iudeea pe tot omul în stare să-şi ridice capul sau care va putea să facă ceva, iar tabăra lui va umple întinderea ţării tale”. Cu noi este Dumnezeu, †

9 înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi; auziţi pân’ la marginile pământului; cei puternici, plecaţi-vă; că dacă iarăşi vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi;

10 şi orice sfat îl veţi gândi, Domnul îl va risipi; şi cuvântul pe care-l veţi mai grăi nu va dura întru voi; căci cu noi este Dumnezeu. †

11 Aşa zice Domnul: „Cu mână tare se răzvrătesc ei în a nu merge pe calea acestui popor; †

12 să nu spună ei că e greu; căci orice spune acest popor, greu este; dar de frica lui să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi; †

13 pe însuşi Domnul puterilor, pe El sfinţiţi-L, şi El va fi frica voastră; şi dacă vei nădăjdui într’însul, El îţi va fi ţie spre sfinţenie; †

14 şi de El nu vă veţi apropia ca de o piatră de poticnire şi nici ca de o piatră în cădere; dar casa lui Iacob se află într’un laţ, iar locuitorii Ierusalimului într’o surpătură. †

15 De aceea mulţi din ei vor slăbi şi vor cădea şi vor fi zdrobiţi; şi se vor zbate şi duşi vor fi oamenii din chiar întemeierea lor”. †

16 Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc legea cu scopul de a nu o învăţa. †

17 Şi se va zice: – Îl voi aştepta pe Dumnezeu, Cel ce Şi-a întors faţa de la casa lui Iacob, şi voi nădăjdui într’însul.

18 Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu; şi’n casa lui Israel fi-vor ei spre semne şi minuni de la Domnul Atotţiitorul, Cel ce locuieşte în muntele Sionului. †

19 Şi dacă ei vă vor zice: „Întrebaţi-i pe cei ce au în ei duhul ghicitului, pe cei ce vorbesc din pământ, pe cei ce spun vorbe fără rost, pe cei ce cheamă morţii!…”. Oare un popor nu-L întreabă pe Dumnezeul său? De ce să-i întrebe pe cei morţi despre cei vii? †

20 Fiindcă El a dat legea spre ajutor, pentru ca ei să nu poată vorbi în virtutea acestui cuvânt, că adică nu vor mai fi atunci daruri pentru El. †

21 Şi foamete grea va veni peste voi; şi va fi că atunci când veţi flămânzi veţi fi cuprinşi de mâhnire şi-i veţi vorbi de rău pe cei mai-mari şi rânduielile părinţilor voştri; şi vor căta sus la cer †

22 şi jos la pământ se vor uita, şi, iată, grea întristare şi întuneric şi necaz şi strâmtorare şi beznă de nepătruns cu ochii; †

23 şi cel strâmtorat nu se va întrista doar pentru un timp.