Isaia 53

1 Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? şi cui i s’a descoperit braţul Domnului? †

2 Noi ca pe un copil L-am vestit înainte-I, ca pe-o rădăcină în pământ însetat: nu are chip şi nici mărire; noi L-am văzut, dar El n’avea nici chip, nici frumuseţe. †

3 Ci îi era chipul nevrednic de cinstire şi mai prejos decât acela al fiilor oamenilor. El era un om în suferinţă şi obişnuit să rabde slăbiciune; că faţa Şi-a întors-o: defăimat a fost, iar nu’mbrăcat în cinste. †

4 El păcatele noastre le poartă şi pentru noi rabdă durere, dar noi îl socoteam că de la Dumnezeu se află El întru durere, chinuri şi necaz. †

5 El însă pentru păcatele noastre a fost rănit şi pentru fărădelegile noastre a pătimit; pedeapsa păcii noastre asupra Lui era şi noi prin rana Lui ne-am vindecat. †

6 Noi toţi ca nişte oi ne-am rătăcit, fiecare în calea lui s’a rătăcit, iar Domnul pe El L-a dat pentru păcatele noastre. †

7 Din pricina chinului El nu-Şi deschide gura; ca o oaie la’njunghiere S’a adus şi ca un miel fără de glas în faţa celui ce-l tunde, aşa El nu-Şi deschide gura. †

8 Întru smerenia Lui I s’a răpit dreptatea. Neamul Său cine-l va spune? Că viaţa I se ia de pe pământ; pentru fărădelegile poporului Meu a fost El dus la moarte. †

9 În schimbul îngropării Sale Eu da-voi pe cei răi şi pe bogaţi în schimbul morţii Sale; că El fărădelege nu a săvârşit şi nici vicleşug în gura Lui nu s’a aflat. †

10 Domnul va vrea să-L cureţe de rană. Dacă veţi da prinos pentru păcat, sufletul vostru va vedea sămânţă cu viaţă’ndelungată. †

11 Şi Domnul va vrea ca El, cu mâna Lui, să ia din osteneala sufletului Său ca să-I arate lumină şi cunoaştere să plăsmuiască şi să-L îndreptăţească pe Cel-Drept Care pe mulţi îi slujeşte şi ale căror păcate le va purta. †

12 De aceea El pe mulţi îi va moşteni şi va împărţi prăzile celor puternici, pentru că sufletul Său a fost dat spre moarte şi cu cei fără de lege fost-a socotit şi păcatele multora le-a purtat şi pentru fărădelegile lor pe Sine S’a dat. †