Isaia 43

1 Şi acum, aşa zice Domnul Dumnezeu Cel ce te-a făcut pe tine, Iacobe, şi te-a plăsmuit pe tine, Israele: – Nu te teme!; că Eu te-am mântuit, Eu te-am chemat pe nume, al Meu eşti tu. †

2 De vei trece prin apă, Eu cu tine sunt şi râurile nu te vor acoperi; de vei trece prin foc, nu te vei arde, nu te va arde flacăra. †

3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Cel ce te mântuieşte; Egiptul şi Etiopia ţi le-am făcut răscumpărare, Saba am dat-o în schimb pentru tine.

4 De când ai devenit preţios în ochii Mei, tu te-ai umplu de slavă, iar Eu te-am iubit; oameni voi da pentru tine şi principi în schimbul vieţii tale. †

5 Nu te teme!; că Eu cu tine sunt; de la Soare-Răsare îţi voi aduce urmaşii, şi de la Apus te voi aduna. †

6 Miazănoaptei îi voi zice: „Adu!” şi Miazăzilei: „Nu opri!; adu-i pe fiii Mei din ţara de departe şi pe fiicele Mele de la marginile pământului, †

7 pe toţi câţi sunt chemaţi cu numele Meu; fiindcă Eu pentru slava Mea l-am pregătit şi l-am plăsmuit şi l-am făcut”. †

8 Am scos un popor orb; fiindcă ochii lor sunt ca şi orbi, iar cei ce au urechi sunt surzi. †

9 Toate neamurile s’au adunat laolaltă iar din ele principii se vor aduna. Cine va vesti acestea? sau cine vă va spune vouă cele ce sunt dintru’nceput? Aducă-şi mărturiile lor şi să se îndreptăţească şi să audă şi să spună adevărul. †

10 Fiţi-Mi voi mărturii şi Eu tot aşa sunt martor – zice Domnul Dumnezeu – şi Servul Meu pe Care L-am ales pentru ca voi să ştiţi şi să credeţi şi să înţelegeţi că EU SUNT: Înainte de Mine n’a fost alt dumnezeu şi nici după Mine va mai fi vreunul. †

11 Eu sunt Dumnezeu şi în afară de Mine nu este mântuitor. †

12 Eu am vestit şi Eu am mântuit; Eu am mustrat şi’ntre voi nu s’a aflat dumnezeu străin; voi Îmi sunteţi Mie mărturii, iar Eu sunt martor – zice Domnul Dumnezeu –

13 încă de la început; şi nu-i nimeni care să poată scoate din mâinile Mele; Eu voi face, şi cine va întoarce’ndărăt ceea ce Eu am făcut? †

14 Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce vă mântuieşte, Sfântul lui Israel: – De dragul vostru voi trimite în Babilon şi-i voi ridica pe toţi fugarii, iar Caldeii vor fi legaţi în corăbii.

15 Eu sunt Domnul Dumnezeu, Sfântul vostru, Cel ce l-am dat la iveală pe Israel, regele vostru. †

16 Aşa zice Domnul, Cel ce taie o cale prin mare şi cărare prin apă puternică, †

17 Cel ce a adus care de luptă şi călărime şi mulţime de oaste; dar ei s’au culcat şi nu se vor scula: ca o feştilă stinsă, aşa s’au stins. †

18 Să nu vă aduceţi aminte de ce-a fost odată şi să nu luaţi în seamă ce-a fost demult! †

19 Iată, Eu voi face lucruri noi care acum vor răsări şi pe care voi le veţi cunoaşte; o cale voi face prin pustie şi râuri în pământ uscat. †

20 Fiarele câmpului Mă vor binecuvânta, bufniţele şi puii de struţ, că apă am dat în pustie şi râuri în pământ uscat ca să-Mi adăp poporul cel ales, †

21 poporul Meu pe care l-am păstrat spre a povesti laudele Mele. †

22 Nu acum te-am chemat Eu pe tine, Iacobe, nici te-am făcut să osteneşti, Israele. †

23 Tu nu Mi-ai adus oile ca ardere-de-tot a ta, nici nu M’ai preamărit cu jertfele tale, nici cu jertfele tale Mi-ai slujit şi nici că te-ai ostenit în Liban;

24 nici că tu ai cumpărat cu argint pentru Mine animale de jertfă, nici că Eu am poftit grăsimea jertfelor tale; ci tu întru păcatele tale Mi-ai stat înainte şi’ntru nedreptăţile tale. †

25 Eu sunt, chiar Eu, Cel ce de dragul Meu îţi şterg fărădelegile şi păcatele şi nu le voi pomeni. †

26 Dar adu-ţi aminte şi să ne judecăm împreună: mărturiseşte-ţi tu mai întâi păcatele, ca să poţi fi îndreptăţit! †

27 Părinţii voştri mai întâi, şi mai-marii voştri fărădelege au făcut împotriva Mea.

28 Mai-marii Mi-au pângărit locurile sfinţite, aşa că pe Iacob l-am dat spre pieire şi pe Israel spre ocară.