Isaia 38

1 Şi a fost în vremea aceea că Iezechia s’a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa’n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi”. †

2 Iar Iezechia s’a întors cu faţa la perete şi I s’a rugat Domnului, zicând: †

3 „Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – şi cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi”. Şi a plâns Iezechia cu plângere mare. †

4 Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând: †

5 „Du-te şi spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani. †

6 Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor şi de dragul acestei cetăţi te voi ocroti. †

7 Şi acesta îţi va fi ţie semn de la Domnul, anume că Dumnezeu va face acest lucru: †

8 Iată, eu voi întoarce umbra treptelor pe care soarele s’a coborât cu zece trepte în casa tatălui tău – cu zece trepte voi întoarce soarele…”. Aşa că soarele a mers înapoi cu cele zece trepte pe care coborâse umbra. †

9 Rugăciunea lui Iezechia, regele Iudeii, când a fost el bolnav şi s’a ridicat din boală:

10 Zis-am: în amiaza zilelor mele voi merge la porţile morţii; anii mei rămaşi îi voi lăsa în urmă. †

11 Zis-am: Nu voi mai vedea mântuirea lui Dumnezeu în pământul celor vii; nu voi mai vedea mântuirea lui Israel pe pământ, nici om n’am să mai văd cu cei ce locuiesc. †

12 De neamul meu de sânge m’am desprins, iar restul vieţii mele mi l-am lăsat în urmă; plecat-a şi s’a dus ca unul care-şi desface cortul după ce l-a întins; suflarea mi s’a făcut ca pânza ţesătoarei când cea care o ţese se-apropie s’o taie. †

13 Unui leu în ziua aceea i-am fost dat până dimineaţa: aşa mi-a zdrobit el oasele toate, că dat i-am fost de dimineaţă până’n noapte… †

14 Ca un lăstun, de-acuma, aşa voi glăsui, şi ca o porumbiţă, aşa voi gânguri; că ochii mi s’au sfârşit cătând la înălţimea cerului spre Domnul, Cel ce m’a mântuit †

15 şi durerea sufletului a luat-o de la mine.

16 Doamne, Ţie ţi s’a spus despre aceasta, iar Tu mi-ai înviorat suflarea; alinat sunt eu şi viu.

17 Iată, amarul meu pace mi s’a făcut; că Tu eşti Cel ce mi-ai pus sufletul deoparte pentru ca el să nu piară; păcatele Tu mi le-ai luat şi’napoia mea le-ai azvârlit. †

18 Că nu cei din morminte Te vor lăuda, nici cei morţi Te vor binecuvânta şi nici cei din iad în mila Ta vor nădăjdui; †

19 cei vii sunt cei ce Te vor binecuvânta, aşa cum şi eu o fac; pentru că prunci voi face eu, începând de astăzi, care să vestească dreptatea Ta, †

20 Doamne al mântuirii mele! Şi nu voi înceta să Te binecuvintez cu psaltirea în toate zilele vieţii mele înaintea casei lui Dumnezeu. †

21 Şi a zis Isaia către Iezechia: „Ia o legătură de smochine, pisează-le, oblojeşte-te cu aluatul acesta şi te vei face bine”. †

22 Iar Iezechia a zis: „Acesta îi va fi lui Iezechia semn că mă voi sui în casa lui Dumnezeu”. †