Isaia 35

1 Veseleşte-te, pustie însetată! Să se bucure pustia şi precum crinul să’nflorească! †

2 Vor înflori pustiile Iordanului şi se vor bucura; slava Libanului i s’a dat şi cinstea Carmelului; poporul Meu va vedea slava Domnului şi măreţia lui Dumnezeu. †

3 Întăriţi-vă, voi, mâini slabe, şi voi, genunchi slăbănogiţi! †

4 Alinaţi-vă, voi, cei lipsiţi de curaj; fiţi tari, nu vă fie teamă; iată că Dumnezeul nostru cu judecată răsplăteşte şi tot cu ea va răsplăti. †

5 Atunci ochii orbilor vor vedea şi urechile surzilor vor auzi. †

6 Atunci va sări şchiopul ca un cerb şi limpede va fi limba gângavilor, că apă a ţâşnit în pustie şi pâraie în pământ însetat. †

7 Ţarina uscată se va face bălţi, pământul însetat va fi izvor de apă; acolo va fi veselia păsărilor, locaş de turme, trestie şi bălţi.

8 Acolo va fi cale curată şi „Cale sfântă” se va chema; şi nimeni necurat pe-acolo nu va trece, nici cale necurată acolo nu va fi; cei risipiţi vor merge pe ea şi nu se vor rătăci. †

9 Leu nu va fi acolo, nici fiară cumplită pe ea nu va urca, şi nici pe-acolo că se va găsi; dar cei mântuiţi şi cei adunaţi prin Domnul vor umbla pe ea şi se vor întoarce †

10 şi cu veselie veni-vor în Sion şi desfătare veşnică pe creştetele lor; că pe capetele lor fi-va laudă şi bucurie, şi veselia se va înstăpâni asupră-le: durerea şi întristarea şi suspinul au fugit. †