Isaia 33

1 Vai celor ce vă fac să suferiţi!; dar nimeni nu vă face suferinzi; iar cei ce asupra voastră se poartă cu viclenie, nu cu viclenie se poartă; cei ce se poartă cu viclenie vor fi prinşi şi părăsiţi: ca o molie în haină, aşa vor fi sleiţi. †

2 Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, sămânţa celor răzvrătiţi s’a dus către pierzare, dar mântuirea noastră s’a făcut în vremea necazului. †

3 De glasul fricii Tale s’au înspăimântat popoarele, de frica Ta s’au risipit păgânii. †

4 Iar acum, prăzile voastre – şi de la mic, şi de la mare – se vor aduna; ca şi cum cineva ar aduna lăcuste, aşa îşi vor râde de voi.

5 Sfânt e Dumnezeu, Cel ce locuieşte în ceruri înalte; umplutu-s’a Sionul de judecată şi de dreptate. †

6 Legii vor fi predaţi, mântuirea noastră e vistieria noastră: în ea se află înţelepciune şi cunoaştere şi evlavie către Dumnezeu, acestea sunt vistieriile dreptăţii. †

7 Iată, acum, de frica voastră se vor teme aceia de care voi v’aţi temut; †

8 Că se vor pustii căile lor, spaima neamurilor a cunoscut sfârşit, înţelegerea făcută cu ei s’a dus, iar voi nicicum nu-i veţi socoti oameni. †

9 Pământul plânge, Libanul e ruşinat, Şaronul a devenit pustiu, Galileea va fi dezvelită, şi Carmelul.

10 Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum voi fi slăvit şi fi-voi înălţat. †

11 Acum veţi vedea, acum veţi simţi, zadarnică va fi tăria suflării voastre, foc vă va mistui. †

12 Şi neamurile vor fi arse ca un spin aruncat în ţarină şi ars. †

13 Cei de departe vor auzi ce am făcut Eu, iar cei de aproape Îmi vor cunoaşte puterea. †

14 Nelegiuiţii din Sion au plecat, tremur îi va apuca pe cei necredincioşi. Cine vă va spune că foc s’a aprins? Cine vă va spune de locul cel veşnic? †

15 Cel ce umblă întru dreptate grăieşte drept, urând fărădelegea şi nedreptatea, ferindu-şi mâinile de mită, astupându-şi urechile ca să nu audă judecata sângelui, închizându-şi ochii ca să nu vadă nedreptate; †

16 acesta va locui într’o peşteră înaltă de piatră tare; pâine i se va da şi apă de băut. †

17 Un Rege plin de slavă veţi vedea, ochii voştri vor zări o ţară de departe. †

18 Sufletul vostru va cugeta frica de Domnul. Unde sunt cărturarii? unde sunt sfetnicii? unde este cel ce-i numără pe cei ce hrănesc †

19 popoare mici şi mari? Cui nu i-a dat el un sfat? El nici c’a înţeles un popor cu grai adânc, aşa ca un popor dispreţuit să nu audă, iar cel ce aude să nu înţeleagă. †

20 Iată cetatea Sionului, mântuirea noastră; ochii voştri vor vedea Ierusalimul, cetate bogată, corturi care nu se vor clinti, nici se vor clinti vreodată ţăruşii cortului ei, şi nici funiile lui se vor rupe; †

21 că mare vă este vouă numele Domnului; loc va fi pentru voi, cu râuri şi şanţuri late şi largi; nu pe calea aceasta vei umbla, nici va merge pe ea corabie cu vâsle.

22 Că mare este Dumnezeul meu; Domnul nu mă va trece cu vederea; Domnul e judecătorul nostru, Domnul e mai-marele nostru; Împăratul nostru este Domnul, Domnul ne va mântui. †

23 Funiile tale s’au rupt, fiindcă nu aveau putere; catargul tău s’a plecat, el nu-şi va desfăşura pânzele şi nici că va purta un semn până ce va fi dat spre pradă; de aceea mulţi şchiopi vor lua pradă. †

24 Iar poporul care locuieşte-acolo nicicum nu va zice: „Sunt mort de oboseală!”, căci păcatul lor le va fi iertat. †