Isaia 25

1 Doamne, Dumnezeul meu, pe Tine Te voi preamări, numelui Tău îi voi cânta, că Tu ai făcut lucruri minunate, chiar şi sfatul dintru’nceput şi adevărat; aşa să fie, Doamne! †

2 Că Tu ai prefăcut cetăţi în ţărână, chiar cetăţi anume întărite aşa ca temeliile lor să dureze; cetatea necredincioşilor în veac nu se va zidi. †

3 De aceea Te va binecuvânta poporul cel sărac şi cetăţile oamenilor năpăstuiţi Te vor binecuvânta.

4 Că ajutor Te-ai făcut în toată cetatea smerită şi adăpost celor descurajaţi de lipsuri; Tu îi vei scăpa de oameni răi; adăpost Te-ai făcut celor însetaţi şi dulce adiere oamenilor necăjiţi. †

5 Te vom binecuvânta ca nişte oameni cu inima săracă, însetaţi în Sion din pricina necredincioşilor pe mâna cărora ne-ai dat. †

6 Ospăţ va face Domnul Atotţiitorul pentru toate neamurile; pe muntele acesta vor bea veselie, vin vor bea; †

7 cu mir se vor unge în muntele acesta. Pe toate acestea împarte-le neamurilor, căci sfatul acesta-i mai presus de neamurile toate.

8 Moartea a biruit şi om a’nghiţit, dar iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrima de pe toată faţa. Ocara poporului Său a luat-o de pe tot pământul, căci gura Domnului a grăit acestea. †

9 Şi’n ziua aceea vor zice: „Iată-L pe Dumnezeul nostru în Care am nădăjduit, şi El ne va mântui; Acesta este Domnul, noi L-am aşteptat, noi ne-am bucurat şi’ntru mântuirea noastră ne vom veseli”. †

10 Odihnă va da Dumnezeu în muntele acesta, iar ţara Moabului va fi călcată’n picioare, aşa cum se calcă un pod sub căruţe. †

11 El mâinile Şi le va întinde întocmai cum îl încovoaie pe cineva spre a-l pierde şi semeţia i-o va umili pentru cele ce sub mâna lui s’au apăsat.

12 El va umili înălţimea zidului de scăpare: pân’la pământ se va prăbuşi. †