Isaia 17

1 Cuvânt împotriva Damascului: Iată, Damascul va fi scos din numărul cetăţilor şi va deveni o căzătură: †

2 părăsit pe totdeauna, să fie el ţarc şi loc de odihnă pentru turme, că nu va fi nimeni care să meargă după ele.

3 Şi nu va mai fi el loc întărit unde să scape Efraim, şi regat nu va mai fi în Damasc sau vreo rămăşiţă de-a Sirienilor; că nu eşti tu mai bun decât fiii lui Israel sau decât însăşi slava lor; acestea zice Domnul Atotţiitorul.

4 În ziua aceea fi-va căderea măririi lui Iacob, iar îmbelşugarea slavei lui se va clătina.

5 Şi va fi ca şi cum cineva ar aduna grâne stând şi ar secera grăunţele spicelor; va fi ca şi cum cineva ar aduna spice într’o vale’nţelenită; †

6 ca şi cum într’însa ar rămâne paie, ca şi cum ar fi nişte boabe într’un măslin, două-trei pe vârf sau patru-cinci rămase pe crengi; aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. †

7 În ziua aceea omul se va încrede în Cel ce l-a făcut şi ochii lui vor căta către Sfântul lui Israel.

8 Şi ei nu-şi vor mai pune nădejdea în capişti şi nici în idolii lor, pe care degetele lor i-au făcut, şi nu vor mai căta spre copaci, şi nici la urâciunile lor. †

9 În ziua aceea cetăţile voastre vor fi părăsite, aşa cum Amoreii şi Heteii şi le-au părăsit pe ale lor din faţa fiilor lui Israel, şi vor fi pustii.

10 Pentru că tu L-ai părăsit pe Dumnezeu, Mântuitorul tău, şi nu ţi-ai adus aminte de Domnul, ajutătorul tău; de aceea vei sădi răsad ce nu răsare şi sămânţă care nu dă rod; †

11 în ziua’n care vei sădi, te vei înşela; dar dacă semeni dimineaţa, sămânţa va răsări a seceriş; e ziua’n care vei dobândi o moştenire şi, ca un părinte, vei dobândi moştenire pentru fiii tăi. †

12 Vai mulţimii neamurilor nenumărate! Ca marea învolburată, aşa veţi clocoti, şi vigoarea multor neamuri va avea vuietul apelor; †

13 neamuri multe ca apa multă, ca atunci când apele umflate se pornesc furioase şi-l duc departe, şi el e alungat ca praful de pleavă ce se vântură’n vânt şi ca pulberea roţii rotită’n vântoasă: †

14 curând asupra serii, şi plângere va fi; ’nainte de-a fi ziuă, nimic nu va mai fi. Aceasta va fi partea celor ce v’au jefuit şi moştenirea celor ce v’au moştenit. †