Isaia 1

1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au domnit în Iudeea. †

2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Născut-am fii şi i-am crescut, dar ei s’au lepădat de Mine. †

3 Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu Mă pricepe. †

4 Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de păcate, soi rău, fii nelegiuiţi!; L-aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat pe Sfântul lui Israel, întorcându-I spatele. †

5 Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stăruiţi în fărădelege? Tot capul vă e buşit, inima toată-i năpădită de întristare. †

6 De la picioare pân’ la cap, nimic în ele nu e neatins: răni, vânătăi, bube deschise; nici oblojeli, nici feşi, nici untdelemn, nimic care să le vindece. †

7 Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă sunt arse de foc, ţara vă e mâncată de străini chiar în faţa ochilor voştri; pustiită este, răvăşită de neamuri străine. †

8 Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într’o vie, ca un pătul într’o livadă, ca o cetate împresurată.

9 Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora. †

10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!; luaţi aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei! †

11 Ce preţ au pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? – zice Domnul-; M’am săturat de arderile-de-tot cu berbeci şi nu vreau grăsime de miei şi sânge de tauri şi de ţapi, †

12 şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele înainte-Mi; căci cine oare le-a cerut din mâinile voastre? De-acum încolo să nu-Mi mai călcaţi prin curte! †

13 Chiar dacă veţi aduce făinuţă de grâu, e’n zadar; tămâia îmi este urâciune. †

14 Nu pot să sufăr lunile voastre cele noi, nici sâmbetele, nici ziua cea mare; sufletul Meu urăşte postul şi zilele-de-odihnă şi lunile voastre cele noi şi serbările voastre. M’am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi! †

15 Când vă veţi întinde mâinile spre Mine, Eu îmi voi întoarce ochii de la voi; şi chiar dacă vă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta, căci mâinile voastre sunt pline de sânge. †

16 Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre, lăsaţi-vă de răutăţi! †

17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, scăpaţi-l pe cel năpăstuit, daţi-i dreptate orfanului, apăraţi dreptatea văduvei; †

18 şi veniţi să judecăm împreună – zice Domnul; şi chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul, Eu ca zăpada le voi albi; iar de vor fi roşii ca purpura, ca lâna albă le voi face; †

19 şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare, bunătăţile pământului veţi mânca. †

20 Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare, de sabie veţi fi mâncaţi; căci gura Domnului a grăit acestea. †

21 Cum a ajuns ea desfrânată, cetatea cea plină de credincioşie, Sionul, plină cândva de judecată, în care sălăşluia dreptatea, iar acum… ucigaşii! †

22 Argintul tău n’are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă’n vin; †

23 mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână’n mână cu hoţii, se dau în vânt după mită şi umblă după foloase; orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă. †

24 Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul: Vai vouă, puternici ai lui Israel, că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei; †

25 şi mâna Mi-o voi aduce peste tine şi ca prin foc te voi curăţi; pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii, pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine şi pe toţi trufaşii îi voi smeri; †

26 pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai’nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la’nceput. După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii, credincioasa cetate-mamă, Sion. †

27 Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă.

28 Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi, iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi. †

29 Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta. †

30 Că vor fi ca un molid în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă; †

31 tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului, şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă. †