Iov 42

1 Şi răspunzând Iov, a zis către Domnul:

2 „Eu ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu-Ţi este, de vrei, cu neputinţă. †

3 Căci cine oare-ascunde de Tine ce-are’n gând şi, tăinuind cuvinte, le-ascunde şi de Tine? Cine-mi va spune mie ceva ce n’am ştiut, necunoscute lucruri şi mari şi minunate? †

4 Ascultă-mă Tu, Doamne, ca să grăiesc şi eu; eu să Te’ntreb pe Tine, iar Tu să mă înveţi.

5 Te auzeam’nainte cu-auzul, şi atât; dar astăzi şi cu ochiul vederii Te-am văzut. †

6 De-aceea eu pe mine m’acopăr cu dispreţ, eu, care’n mine însumi pământ sunt şi ţărână.”

7 Şi a fost că după ce Domnul a rostit aceste cuvinte toate către Iov, i-a grăit lui Elifaz din Teman: „Tu şi cei doi prieteni ai tăi aţi greşit, fiindcă’n ochii Mei n’aţi grăit nimic din adevărurile pe care le-a vorbit robul Meu, Iov. †

8 Şi acum, luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu, Iov, iar el le va aduce jertfă pentru voi; şi robul Meu, Iov, se va ruga pentru voi; că dacă Eu n’aş căta la faţa lui şi dacă nu de dragul lui aş face-o, atunci v’aş fi nimicit, deoarece n’aţi grăit întru adevăr asupra lui Iov, robul Meu”. †

9 Aşa că Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah s’au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul; şi [Domnul], de dragul lui Iov, le-a iertat păcatul.

10 Iar Domnul Şi l-a alăturat pe Iov; iar dacă şi el s’a rugat pentru prietenii săi, [Domnul] lea iertat păcatul. Şi Domnul i-a dat lui Iov îndoit decât avusese el mai înainte, de două ori mai mult. †

11 Iar fraţii lui toţi şi surorile lui au auzit de toate câte i se întâmplaseră şi au venit la el împreună cu toţi ai lui cei de altădată; şi au mâncat şi au băut şi lau alinat şi s’au mirat de toate câte adusese Domnul asupră-i; şi i-a dat fiecare câte o mieluşea şi câte o bucată de aur de patru drahme, nepecetluit.

12 Şi Dumnezeu a binecuvântat pe cele din urmă ale lui Iov mai mult decât pe cele dintâi; vitele lui erau: paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine. †

13 Şi i s’au născut şapte fii şi trei fiice.

14 Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Cheţia, iar celei de a treia, Cheren-Hapuc.

15 Nu se găseau sub cer femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, iar tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, alături de fraţii lor.

16 Iar după încercarea aceea a mai trăit Iov o sută şaptezeci de ani; de toţi, anii săi au fost două sute patruzeci şi opt. Şi i-a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam. †

17 Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. Şi este scris că iarăşi se va ridica împreună cu aceia pe care Domnul îi va învia.