Iov 35

1 Elihu a vorbit mai departe şi a zis:

2 „De ce-ai adus tu toate acestea’n judecată? Tu cine eşti, de zis-ai: – Eu, eu sunt drept la Domnul!?, †

3 sau spui: – Ce-mi este bine sau rău, păcătuind?

4 Acum îţi voi răspunde, şi ţie, dar şi celor ce-ţi sunt prieteni, trei.

5 Priveşte’n cer şi vezi şi socoteşte norii, cât îţi sunt ei de sus.

6 Păcătuieşti; ei, şi? iar dacă mult îţi este păcatul, ce poţi face? †

7 De vreme ce, să zicem, eşti drept, Lui ce-o să-I dai? sau, dacă vrei, ce oare ia El din mâna ta? †

8 Păcatul tău l-atinge tot pe un om ca tine, dreptatea ta-l priveşte pe fiul pui de om.

9 Ei sunt acei ce strigă sub cruntă asuprire şi ei răcnesc din braţu’nmulţit în jurul lor. †

10 Şi n’au zis: – Unde-i Domnul, Cel care m’a făcut? şi Cel ce rânduieşte vegheri la ceas de noapte, †

11 Cel ce mă osebeşte de vitele ţărânii, de păsări în văzduh? †

12 Acolo or să strige şi n’or fi auziţi, şi-aceasta din pricìna ocării celor răi. †

13 Că Domnul nu voieşte să vadă făr’de-calea; Atoateţiitorul, El Însuşi ia aminte †

14 la cei fără de lege, şi mă va mântui. Iar dacă poţi să-L lauzi, aşa cum este El, El te-o chema’nainte-I şi te va judeca. †

15 Şi-acum, că nici mânia nu I se ia în seamă şi nici că El cunoaşte prea bine ce-i greşala,

16 zadarnic îşi deschide Iov gura să grăiască şi, neştiind ce spune, se-agaţă de cuvinte”.