Iona 2
Sursă: Mărturie Athonită
1 Dumnezeu însă i-a poruncit unui chit mare să-l înghită pe Iona. Şi a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi. †
2 Iar Iona din pântecele chitului I s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, zicând:
3 „În necazul meu strigat-am către Domnul, Dumnezeul meu, iar El m’a auzit: strigarea mea din pântecele iadului, glasul meu Tu l-ai auzit. †
4 În adâncul inimii mării m’ai aruncat şi ape m’au împresurat: toate talazele şi valurile Tale peste mine-au trecut. †
5 Şi am zis: Lepădat am fost de la faţa ochilor Tăi; voi mai privi eu oare vreodată la casa Ta cea sfântă? †
6 Ape mi s’au revărsat împrejur pân’la suflet, adâncul genunii m’a împresurat capul mi s’a afundat în crăpăturile munţilor; †
7 în pământ m’am pogorât, ale cărui gratii sunt veşnice zăvoare; dar, Doamne, Dumnezeul meu, scoate-mi Tu viaţa din stricăciune! †
8 Când sufletul mi se sfârşea în mine, de Domnul mi-am adus aminte; ajungă-Ţi rugăciunea mea ’nainte, în casa Ta cea sfântă! †
9 Cei ce păzesc lucruri deşarte şi mincinoase s’au lepădat de propria lor milă.
10 Dar eu cu glas de laudă şi de mărturisire, cu acelea Îţi voi jertfi; câte am făgăduit Îţi voi da, Ţie, Domnului, pentru mântuirea mea”. †
11 Şi Domnul i-a poruncit chitului, iar acesta l-a lepădat pe Iona pe uscat. †