Iezechiel 15

1 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

2 „Iar tu, fiul omului: Dintre toate lemnele crengilor ce se află printre arborii pădurii, ce se poate face oare din lemnul viţei de vie?

3 Oare vor lua dintr’însa lemn care să fie bun de lucrat? Oare vor lua dintr’însa un cui ca să agaţe de el un lucru oarecare?

4 nimic, decât dată focului s’o mistuie; focul îi arde prisosul uscat peste an când se curăţă, şi ea devine’ntru totul nimic: este ea bună de ceva? †

5 nici chiar când este întreagă nu-i bună să faci ceva din ea; dar oare când focul o mistuie, mai este ea bună de vreo treabă?

6 De aceea, zi: – Aşa grăieşte Domnul: Ca pe-o coardă de viţă printre copacii pădurii pe care Eu am dat-o focului s’o mistuie, aşa i-am dat pe cei ce locuiesc Ierusalimul.

7 Faţa Mi-o voi îndrepta împotriva lor: Din foc vor ieşi, dar focul îi va arde; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când faţa Mi-o voi stâlpi împotriva lor. †

8 Şi ţara o voi da spre pustiire pentru că ei fără greş au greşit, zice Domnul”.