Ieşirea 22

1 De va fura cineva un viţel sau o oaie şi le va înjunghia sau le va vinde, cinci viţei va plăti pentru un viţel şi patru oi pentru o oaie. †

2 Dacă cineva va prinde hoţul asupra faptei şi-l va lovi de moarte, nu i se va socoti omor.

3 (a) Dar dacă a ucis după ce i-a răsărit soarele, vinovat este: pentru moarte cu moarte va muri. (b) Dar dacă nu va avea cu ce să plătească furtul, să fie vândut.

4 Iar dacă hoţul va fi prins, şi cele furate vor fi găsite la el vii – de la asin pân’la oaie –, să plătească îndoit.

5 Dacă cineva păgubeşte ţarină sau vie lăsând vitele să pască ţarina altuia, va plăti din ţarina sa după cât a stricat; iar dacă a păscut toată ţarina, va plăti cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce are mai bun în via sa.

6 Dacă izbucneşte un foc şi, întâlnind mărăcini, se întinde şi arde clăi sau snopi sau holdă, va plăti cel ce a aprins focul.

7 Dacă-i dă cineva vecinului său bani sau lucruri să le păstreze şi ele sunt furate din casa acestui om, atunci hoţul, de va fi găsit, îndoit să le plătească;

8 iar dacă hoţul nu va fi găsit, atunci stăpânul casei va veni în faţa lui Dumnezeu şi va jura’ntru adevăr că n’a ascuns nimic din lucrurile aproapelui său. †

9 Oricare-ar fi lucrul împricinării – un viţel, un asin, o oaie sau o haină sau un oarecare lucru pierdut despre care cineva spune că-i al lui – pricina amândurora va fi adusă în faţa lui Dumnezeu; cel ce prin Dumnezeu e dovedit, acela îndoit îi va plăti aproapelui său.

10 Dacă cineva îi dă aproapelui său un asin sau un bou sau o oaie sau o altă vită să i-o păzească şi dacă aceea suferă o vătămare sau moare sau e furată şi nu există martori,

11 între cei doi să se facă jurământ în faţa lui Dumnezeu cum că el [paznicul] nu şi-a făcut parte din vita aproapelui său; pe aceasta o va lua stăpânul său de bună, iar el nu va plăti nimic. †

12 Dacă [vita] i se fură, îi va plăti despăgubire stăpânului său; †

13 iar dac’a fost sfâşiată de fiare, să-i aducă dovadă şi nu va plăti.

14 Dacă cineva o cere cu’mprumut [vita] de la vecinul său şi ea suferă vătămare sau moare sau e furată şi stăpânul ei n’a fost de faţă, el o va plăti;

15 dar dacă stăpânul ei a fost de faţă, nu o va plăti; dacă e simbriaş, ea va intra în socoteala simbriei.

16 Dacă cineva înşală o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, o va înzestra înzestrându-şi-o ca soţie; †

17 dar dacă tatăl ei nicicum nu se va învoi să i-o dea de soţie, atunci el îi va plăti tatălui atâţia bani câţi se cer pentru zestrea fecioarelor.

18 Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască. †

19 Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât. †

20 Cel ce jertfeşte dumnezeilor, şi nu numai singurului Domn, cu moarte să piară. †

21 Pe străin să nu-l prigoneşti, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. †

22 Cu nici o văduvă şi cu nici un sărac să nu vă purtaţi rău; †

23 că, dacă voi le veţi face rău şi ei vor striga către Mine, Eu le voi auzi glasul

24 şi-Mi voi aprinde mânia şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri săraci de părinţi.

25 Dacă-l împrumuţi cu bani pe fratele sărac de lângă tine, nu-l zori şi nu-i pune camătă. †

26 Dacă aproapelui tău îi vei lua ca zălog haina, să i-o dai înapoi înainte de asfinţitul soarelui, †

27 căci ea e învelitoarea lui, e singurul vestmânt cu care să-şi acopere goliciunea: în ce va dormi el? Aşadar, dacă el va striga către Mine, Eu îl voi auzi, că milostiv sunt Eu. †

28 Pe dregători să nu-i defaimi, pe mai-marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău. †

29 Nu întârzia în a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe cei întâi-născuţi dintre fiii tăi să Mi-i dai Mie. †

30 Tot aşa vei face cu viţelul tău, cu oaia ta, cu animalul tău de povară: şapte zile va fi cu maică-sa, iar în ziua a opta Mi-l vei da Mie. †

31 Oameni sfinţi Îmi veţi fi: să nu mâncaţi carnea dobitocului sfâşiat de fiară; aruncaţi-o la câini! †