Ieremia 50

1 Cuvântul Domnului, pe care l-a grăit asupra Babilonului: †

2 „Vestiţi-le printre neamuri, faceţi-le auzite, nu le ascundeţi, ci ziceţi: Babilonul e luat, Bel e ruşinat, neînfricatul, încrezutul Merodah s’a predat. †

3 Că neam de la miazănoapte s’a ridicat împotrivă-i şi ţara i-o va stinge şi nimeni că va fi s’o locuiască, nici om, nici dobitoc. †

4 În zilele acelea şi’n vremea aceea veni-vor fiii lui Israel, ei şi fiii lui Iuda’mpreună; în mergere plângând vor merge, căutându-L pe Domnul, Dumnezeul lor. †

5 Pân’la Sion vor întreba de cale, – căci către el li se îndreaptă faţa – şi vor veni şi vor căta scăpare, căci legământul veşnic nu va fi dat uitării. †

6 Turmă de oi pierdute a fost poporul Meu; păstorii lor le-au îmbrâncit afară, prin munţi Mi le-au făcut să rătăcească, din munte’n deal au tot umblat, pân’şi-au uitat sălaşul de odihnă. †

7 Toţi care-au dat de ele, le-au mâncat. Vrăjmaşii lor ziceau: «Să nu le dăm din mână!», în loc de-a zice: «Păcătuit-am în faţa Domnului; Cel ce i-a adunat pe părinţii lor avea o păşune a dreptăţii». †

8 Fugiţi din mijlocul Babilonului şi din ţara Caldeilor şi faceţi-vă ca şerpii înaintea turmelor. †

9 Că, iată, adunări de neamuri Eu ridic din latura de miazănoapte asupra Babilonului şi’n linii de bătaie s’or aşeza’mpotrivă-i; de-acolo va fi luat ca’n suliţa războinicului iscusit ce nu se’ntoarce goală.

10 Şi Caldeea va fi de pradă: toţi cei ce o pradă vor fi îndestulaţi.

11 Pentru că voi vă veseleaţi şi vă împăunaţi jefuindu-Mi moştenirea, fiindcă zburdaţi ca viţeii prin iarbă şi împungeaţi cu coarnele ca nişte tauri, †

12 acoperitu-s’a maica voastră de ruşine; maica voastră, cea care v’a născut pentru bunăstare, acum e la pământ. Cea din urmă dintre naţii, pustie

13 din pricina mâniei Domnului, nu va mai fi locuită, ci pe de-a’ntregul va fi pustie; şi tot cel ce va trece prin Babilon se va uita cu tristeţe şi va fluiera de toate rănile lui. †

14 Aşezaţi-vă’n linii de bătaie’mpotriva cetăţii Babilonului de jur-împrejur, voi, toţi cei ce încordaţi arcul!; trageţi în ea cu săgeţile, nu vă cruţaţi săgeţile,

15 copleşiţi-o! Mâinile i-au slăbit, meterezele i-au căzut, zidul i s’a prăbuşit. Că răzbunare e de la Domnul; răzbunaţi-vă asupră-i: cum a făcut ea, aşa faceţi-i voi! †

16 Nimiciţi din Babilonia tot ce e sămânţă şi pe cel ce poartă seceră la vremea secerişului! De frica săbiei greceşti se’ntoarce fiecare la poporul său, aleargă fiecare’n ţara lui.

17 Israel e o oaie rătăcită pe care leii au alungat-o.Cel dintâi care-a mâncat-o a fost regele Asiriei, iar, mai pe urmă, acest rege al Babilonului i-a ronţăit oasele. †

18 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Mă voi răzbuna pe regele Babilonului şi pe ţara lui, aşa cum M’am răzbunat pe regele Asiriei. †

19 Şi-l voi alcătui din nou pe Israel la păşunea lui şi va paşte pe Carmel şi pe muntele lui Efraim, şi în Galaad, şi sufletul său se va sătura. †

20 În zilele acelea şi’n vremea aceea – zice Domnul – vor căuta nedreptatea lui Israel, dar nu va fi nici una; şi păcatele lui Iuda, dar nu le vor afla. Că milostiv le voi fi Eu celor rămaşi pe pământ, zice Domnul. †

21 Amarnic ridică-te’mpotrivă-i şi împotriva celor ce-o locuiesc! Răzbună-te, sabie, şi nimiceşte de istov – zice Domnul – şi fă’ntru totul cum îţi poruncesc!

22 Larmă de război, cumplită nimicire’n ţara Caldeilor!

23 Cum oare s’a zdrobit şi cum s’a sfărâmat ciocanul lumii’ntregi? Cum oare devenit-a Babilonul pustie printre neamuri? †

24 Veni-vor peste tine, Babiloane, şi tu nu vei şti că tu însuţi vei fi luat rob: aflat vei fi şi dus, fiindcă tu I-ai stat împotrivă Domnului.

25 Domnul Şi-a deschis vistieria şi armele mâniei Şi le-a scos; fiindcă Domnul Dumnezeu are o treabă în ţara Caldeilor. †

26 Că vremile ei au venit: «Deschideţi-i grânarele, scotociţi-o ca pe-o peşteră şi nimiciţi-o de istov, din ea nimic să nu rămână!

27 Secaţi-i rodurile toate, ei să vină jos la’njunghiere! Vai lor!, că ziua lor a venit şi vremea răsplătirii lor!». †

28 Glasul fugarilor şi al celor ce scapă din ţara Babilonului ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, a Dumnezeului nostru. †

29 Daţi-le celor mulţi porunci împotriva Babilonului, fiecăruia din cei ce’ncordează un arc!; tăbărâţi asupră-i de jur-împrejur!; nimeni să nu scape!; daţi-i după faptele lui!; faceţi-i după toate câte a făcut!, fiindcă i-a stat împotrivă Domnului, Sfântului Dumnezeu al lui Israel! †

30 De aceea cădea-vor tinerii lui pe uliţe şi toţi războinicii lui fi-vor prăbuşiţi, zice Domnul. †

31 Iată, Eu sunt împotriva ta, trufaşule, zice Domnul, că ziua ţi-a venit şi vremea răsplătirii tale. †

32 Trufia ta va slăbi şi va cădea, şi nimeni nu va fi ca s’o ridice. Şi foc voi aprinde’n pădurea lui şi totul va mistui de primprejur. †

33 Aşa grăieşte Domnul: Fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au fost asupriţi; toţi cei ce i-au robit, laolaltă i-au asuprit nevrând să le dea drumul.

34 Puternic însă le e Izbăvitorul: Domnul Atotţiitorul e numele Lui. Intra-va la judecată cu potrivnicii Săi, ca să ridice ţara, dar să-i întărâte pe cei ce locuiesc în Babilon. †

35 Sabie’mpotriva Caldeilor, împotriva celor ce locuiesc Babilonul, împotriva dregătorilor şi a’nţelepţilor lui!

36 Sabie’mpotriva războinicilor lui, şi ei vor fi slăbiţi. Sabie’mpotriva cailor lor şi’mpotriva carelor lor de luptă;

37 sabie’mpotriva războinicilor lor şi a adunăturii din mijlocul lui: ca nişte femei vor arăta! Sabie’mpotriva vistieriilor lui, şi ele se vor risipi! †

38 În apele lui îşi punea nădejdea, şi se vor face de ruşine. Că-i o ţară de idoli, dar prin insule n’o să vă mai împăunaţi! †

39 De aceea locuiesc idoli în insule şi’n ele fiicele sirenelor vor locui: pe veci nu vor mai fi ele locuite! †

40 Aşa cum Domnul a surpat Sodoma şi Gomora şi cetăţile din hotarele lor – zice Domnul –: om nu va mai locui acolo, nici fiu al omului acolo se va aşeza! †

41 Iată, un popor vine din miazănoapte, şi-o naţie mare şi regi numeroşi se vor stârni de la marginea pământului, purtând în mână arcul şi cuţitul. †

42 Popor fioros, nici o milă nu va avea; glasurile lor ca marea vor vui, călări-vor pe cai gătiţi de război, ca o flacără veni-vor împotriva ta, o, fiică a Babilonului! †

43 Regele Babilonului le-a auzit tumultul, şi mâinile i-au slăbit, durerile l-au copleşit, chinuri ca ale celei ce naşte. †

44 Iată, ca un leu va sălta de la Iordan, la locul lui Etam, că Eu grabnic îi voi goni de la ea şi pe toţi tinerii îi voi pune împotriva ei, căci: «Cine mai e ca mine? şi cine-mi va sta împotrivă? şi cine-i păstorul care să-mi stea în faţă?». †

45 De aceea, auziţi sfatul Domnului pe care El l-a cugetat asupra Babilonului şi gândul Său pe care l-a gândit asupra celor ce locuiesc în Caldeea: Da, mieii turmei lor fi-vor nimiciţi; da, păşunea lor va pieri! †

46 Că de vaierul căderii Babilonului va tremura pământul şi strigare între neamuri se va auzi. †