Galateni 3

1 O, Galateni fără minte, cine v’a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca’ntr’o icoană pe Hristos răstignit? †

2 Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-aţi voi Duhul, sau prin ascultarea credinţei?

3 Atât de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, isprăviţi acum în trup?

4 În zadar aţi pătimit voi atâtea? – şi de-ar fi doar în zadar!

5 Aşadar, Cel ce vă dă vouă Duhul şi face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi aţi ascultat de chemarea credinţei?;

6 aşa cum Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s’a socotit lui aceasta ca dreptate, †

7 să ştiţi, prin urmare, că ei, cei născuţi din credinţă, aceia sunt fii ai lui Avraam. †

8 Iar Scriptura, prevăzând că prin credinţă îndreptăţeşte Dumnezeu neamurile, mai dinainte i-a binevestit lui Avraam că întru tine se vor binecuvânta toate neamurile. †

9 Prin urmare, cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam. †

10 Căci toţi cei ce sunt din faptele legii sunt sub blestem, că scris este: Blestemat este cel ce nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă. †

11 Iar cum că prin lege nimeni nu se îndreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu este lucru învederat, pentru că dreptul din credinţă va fi viu; †

12 legea însă nu este din credinţă, dar cel ce va face acestea va fi viu prin ele. †

13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind El blestem de dragul nostru; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn; †

14 aceasta, pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neamuri întru Hristos Iisus, aşa încât noi prin credinţă să primim făgăduinţa Duhului. †

15 Fraţilor, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.

16 Or, făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi Seminţiei sale. Nu se zice: şi „seminţiilor” – ca de mai multe, ci ca de una singură: şi Seminţiei tale, ceea ce înseamnă: Hristos. †

17 Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos, nu-l desfiinţează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, aşa încât ea să desfiinţeze făgăduinţa. †

18 Că dacă moştenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduinţă; Dumnezeu însă prin făgăduinţă i-a dăruit lui Avraam moştenirea. †

19 Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Urmaşul Căruia I s’a dat făgăduinţa; şi a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor. †

20 Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este Unul. †

21 Atunci, este legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Doamne fereşte! Că dacă s’ar fi dat o lege care să poată da viaţă, dreptatea ar veni, într’adevăr, din lege. †

22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credinţa în Iisus Hristos făgăduinţa să fie dată celor ce cred. †

23 Înainte însă de venirea credinţei noi eram păziţi sub lege, închişi fiind în vederea credinţei care avea să se descopere; †

24 aşa că legea ne-a fost dată călăuză spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptăţim prin credinţă; †

25 iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.

26 Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. †

27 Căci câţi în Hristos v’aţi botezat, în Hristos v’aţi îmbrăcat. †

28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. †

29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, atunci sunteţi odrasla lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. †