Faptele Apostolilor 20

1 Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia. †

2 Şi străbătând acele părţi şi dându-le sfaturi cu’ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia. †

3 Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria, Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s’a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. †

4 Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim. †

5 Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa.

6 Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas şapte zile.

7 Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii. †

8 Iar în odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe făclii aprinse.

9 Dar un tânăr cu numele Eutihie şedea la fereastră şi a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; şi l-au ridicat mort.

10 Dar Pavel s’a coborât şi s’a aplecat peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el”. †

11 Şi dacă s’a suit şi a frânt pâinea şi a mâncat, a vorbit cu ei mult, până’n zori; şi aşa a plecat. †

12 Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu puţin s’au mângâiat.

13 Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos, rânduise astfel.

14 Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi şi am venit la Mitilene.

15 Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; şi după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.

16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim.

17 Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii. †

18 Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m’am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, †

19 slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s’au întâmplat prin uneltirile Iudeilor, †

20 şi cum nu m’am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ înaintea poporului şi prin case, †

21 mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. †

22 Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul, merg la Ierusalim fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo, †

23 în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă. †

24 Dar nimic nu iau în seamă şi preţ nu pun pe viaţa mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. †

25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei printre care am trecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa.

26 Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. †

27 Că nu m’am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. †

28 Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v’a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său. †

29 Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma. †

30 Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. †

31 De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n’am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi. †

32 Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. †

33 Argint sau aur sau haină n’am poftit de la nimeni; †

34 voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. †

35 Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua”. †

36 Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s’a rugat împreună cu ei toţi. †

37 Şi mare plângere a fost peste toţi; şi căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau, †

38 îndureraţi mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n’au să-i mai vadă faţa. Şi l-au petrecut la corabie.