Faptele Apostolilor 12

1 Şi în vremea aceea regele Irod şi-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică.

2 Şi l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. †

3 Şi văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat şi prinderea lui Petru – şi erau zilele Azimelor –

4 pe carele şi prinzându-l, l-a aruncat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi ca să-l păzească, vrând ca după Paşti să-l scoată în faţa poporului. †

5 Aşadar, Petru era păzit în temniţă; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el. †

6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii paznicii păzeau temniţa. †

7 Şi iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Şi lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: „Scoală-te repede!” Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. †

8 Şi i-a zis îngerul: „Încinge-te şi încalţă-ţi sandalele!” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: „Îmbracă-ţi haina şi urmează-mă!” †

9 Şi ieşind, mergea după înger; şi nu ştia că adevărat este ceea ce s’a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie. †

10 Şi trecând ei de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; şi ea li s’a deschis singură. Şi ieşind, au trecut într’o uliţă, şi deodată îngerul s’a îndepărtat de la el. †

11 Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: „Acum cu adevărat ştiu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m’a scăpat din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul Iudeilor”.

12 Şi chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit şi Marcu, unde mulţi erau adunaţi şi se rugau. †

13 Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Roda s’a dus să asculte.

14 Şi cunoscând ea vocea lui Petru, de bucurie n’a deschis uşa, ci a alergat înlăuntru şi a spus că Petru stă în faţa porţii.

15 Iar ei au zis: „Ai înnebunit…”. Dar ea stăruia că aşa este. Iar ei ziceau: „E îngerul lui…”. †

16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi.

17 Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: „Spuneţi acestea lui Iacob şi fraţilor! Şi ieşind, s’a dus în alt loc”. †

18 Şi dacă s’a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea între ostaşi: „Oare ce s’a făcut Petru?…”. †

19 Şi cerându-l Irod şi negăsindu-l, după ce i-a cercetat pe străjeri a poruncit să fie ucişi. Şi el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo. †

20 Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei într’un singur cuget au venit la el; şi înduplecându-l pe Blast, care era cămăraşul regelui, cereau pace; că ţara lor se hrănea din aceea a regelui. †

21 Şi într’o anume zi, mai dinainte rânduită, îmbrăcându-se Irod în vestmânt regesc şi şezând în tribună, le vorbea; †

22 iar poporul striga: „Glas dumnezeiesc este acesta, nu omenesc!…”. †

23 Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu lui Dumnezeu I-a dat slavă. Şi mâncându-l viermii, şi-a dat sufletul. †

24 Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea. †

25 Iar Barnaba şi Saul, după ce şi-au îndeplinit slujba, s’au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei şi pe Ioan, cel numit Marcu. †