Faptele Apostolilor 10

1 Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta ce se chema Italica, †

2 cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi’ntotdeauna I se ruga lui Dumnezeu. †

3 Şi cam pe la ceasul al nouălea din zi a văzut în vedenie, lămurit, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: „Corneliu!” †

4 Iar Corneliu, cătând spre el şi înfricoşându-se, a zis: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s’au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu. †

5 Şi acum, trimite oameni la Ioppe şi cheamă să vină un anume Simon care se numeşte Petru. †

6 El găzduieşte la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce trebuie să faci”. †

7 Şi când îngerul care a vorbit cu el a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi din slujitorii săi de casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce-i erau mai apropiaţi. †

8 Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Ioppe. †

9 Iar a doua zi, în timp ce ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a suit în odaia de sus, cam pe la ceasul al şaselea, să se roage. †

10 Şi a fost că i s’a făcut foame şi voia să mănânce; dar pe când ei îi pregăteau, el a căzut în extaz.

11 Şi a văzut cerul deschis şi un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată de patru colţuri şi lăsându-se pe pământ. †

12 În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului. †

13 Şi glas a fost către el: „Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!” †

14 Iar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, că niciodată n’am mâncat ceva spurcat sau necurat”. †

15 Şi din nou a fost glas către el, a doua oară: „Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!” †

16 Şi aceasta s’a făcut de trei ori, şi îndată lucrul acela s’a ridicat la cer. †

17 În timp ce Petru nu se dumerea întru Sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, stând la poartă †

18 şi strigând, au întrebat dacă Simon cel numit Petru găzduieşte acolo. †

19 Şi’n timp ce Petru era gândindu-se la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată, te caută trei bărbaţi; †

20 scoală-te aşadar, coboară şi mergi împreună cu ei fără să te îndoieşti de nimic, fiindcă Eu i-am trimis”. †

21 Şi Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: „Iată, eu sunt acela pe care-l căutaţi. Care este pricina pentru care-aţi venit?”

22 Iar ei au zis: „Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit de tot neamul Iudeilor, înştiinţat a fost de înger sfânt să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine”. †

23 Atunci el i-a chemat înlăuntru şi i-a ospătat. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Ioppe l-au însoţit. †

24 Şi’n ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta; şi-şi chemase acasă la el rudeniile şi pe prietenii cei mai apropiaţi.

25 Şi când a fost să intre Petru, Corneliu l-a întâmpinat şi i s’a închinat căzându-i la picioare. †

26 Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: „Ridică-te!, şi eu sunt om”. †

27 Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi adunaţi.

28 Şi a zis către ei: „Voi ştiţi că unui bărbat iudeu nu-i este îngăduit să se alipească ori să se apropie de cel de alt neam; dar mie Dumnezeu mi-a arătat ca pe nici un om să nu-l numesc spurcat sau necurat. †

29 De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără’mpotrivire. Deci vă întreb: Pentru care pricină aţi trimis după mine?”

30 Corneliu a zis: „Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta, şi’n casa mea îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea; şi iată, un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea †

31 şi a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. †

32 Aşadar, trimite la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel ce se numeşte Petru; el e găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare. †

33 Deci, îndată eu am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum, noi toţi suntem de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul”. †

34 Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: „Cu adevărat cunosc că Domnul nu este părtinitor, †

35 ci, în orice neam, celui ce se teme de El şi face dreptate, bineplăcut îi este †

36 cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, binevestind pacea prin Iisus Hristos. – Acesta este Domn al tuturor –. †

37 Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, †

38 adică despre Iisus din Nazaret, cum L-a uns pe El Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere; despre El, Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. †

39 Şi noi suntem martori a tot ceea ce El a făcut, şi în ţara Iudeilor, şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât spânzurându-L pe lemn. †

40 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate, †

41 nu la tot poporul, ci nouă, martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, cei ce am mâncat şi am băut cu El după ce a înviat din morţi. †

42 Şi El ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi. †

43 Despre aceasta mărturisesc toţi profeţii, că tot cel ce crede întru El, prin numele Lui va primi iertarea păcatelor”. †

44 În timp ce Petru încă grăia cuvintele acestea, Duhul cel Sfânt S’a pogorât peste toţi cei ce ascultau cuvântul. †

45 Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi că darul Duhului Sfânt s’a revărsat şi peste păgâni. †

46 Că-i auzeau vorbind în limbi şi slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: †

47 „Oare poate cineva opri apa să-i boteze pe aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” †

48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi întru numele Domnului Iisus Hristos. Atunci l-au rugat să rămână la ei câteva zile. †