Facerea 26

1 Şi a fost o foamete în ţară – în afară de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam – şi Isaac s’a dus în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.

2 Iar Domnul i S’a arătat şi i-a zis: „Să nu te cobori în Egipt, ci locuieşte’n ţara pe care ţi-o voi spune Eu.

3 Fă-ţi adăpost în ţara aceasta, şi Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, că ţie şi urmaşilor tăi vă voi da toate ţinuturile acestea şi-Mi voi plini jurământul cu care M’am jurat lui Avraam, părintele tău. †

4 Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca stelele cerului, şi urmaşilor tăi le voi da toate ţinuturile acestea; şi’ntru urmaşii tăi se vor binecuvânta toate popoarele pământului, †

5 pentru că Avraam, părintele tău, a ascultat de cuvântul Meu şi a păzit poruncile Mele, poveţele Mele, rânduielile Mele şi legile Mele!” †

6 Şi a locuit Isaac în Gherara.

7 Dar locuitorii acelui ţinut l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, şi el a zis: „Aceasta-i sora mea!”, căci s’a temut să spună: „E femeia mea”, ca nu cumva oamenii locului să-l omoare din pricina Rebecăi, pentru că era frumoasă la chip.

8 Şi a fost că era el acolo de multă vreme, când Abimelec, regele Filistenilor, uitându-se pe fereastră, l-a văzut pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa.

9 Atunci l-a chemat Abimelec pe Isaac şi i-a zis: „Negreşit, e femeia ta… De ce dar ai zis: Aceasta-i sora mea?” Şi Isaac a răspuns: „Pentru că mi-am zis: Nu cumva să fiu omorât din pricina ei”.

10 I-a zis Abimelec: „De ce ne-ai făcut tu una ca asta? Puţin a lipsit ca vreunul din neamul meu să se fi culcat cu femeia ta, şi mare păcat ţi-ai fi făcut cu noi”. †

11 Atunci a dat Abimelec poruncă la tot poporul său, zicând: „Tot cel ce se va atinge de omul acesta şi de femeia lui va fi vinovat de moarte”.

12 Şi a semănat Isaac în pământul acela, şi’n anul acela a cules însutit. Şi Domnul l-a binecuvântat. †

13 Şi omul a ajuns bogat şi a tot sporit până ce s’a ridicat foarte sus.

14 Avea turme de oi, cirezi de vite şi ogoare multe, iar Filistenii au început să-l invidieze.

15 Toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său în zilele lui Avraam, părintele său, Filistenii le-au stricat şi le-au umplut cu pământ.

16 Atunci a zis Abimelec către Isaac: „Du-te de aici, că te-ai făcut mult prea puternic pentru noi!”

17 Şi s’a dus Isaac de acolo, şi-a pus tabăra în valea Gherara şi a locuit aici.

18 Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii lui Avraam, părintele său, şi pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam, părintele său, şi le-a numit cu acelaşi nume cu care le numise Avraam, părintele său. †

19 Slugile lui Isaac au săpat în valea Gherara şi au aflat izvor de apă vie.

20 Dar păstorii din Gherara se luau la harţă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră!” [Isaac] a numit acea fântână cu numele de Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea.

21 Ridicându-se apoi de acolo, Isaac a săpat o altă fântână, dar se certau şi pentru aceasta; şi a numit-o cu numele de Sitna.

22 Apoi s’a ridicat şi de aici şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s’au mai certat; şi a numit-o cu numele de Rehobot, fiindcă-şi zicea: „Datu-ne-a Domnul acum să fim în largul nostru, iar noi vom spori pe pământ”.

23 De aici s’a urcat la Beer-Şeba.

24 În noaptea aceea i S’a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, părintele tău. Nu te teme, căci Eu cu tine sunt; te voi binecuvânta pe tine şi-i voi înmulţi pe urmaşii tăi, de dragul lui Avraam, părintele tău”. †

25 Acolo a zidit jertfelnic şi a chemat numele Domnului. Acolo şi-a întins el cortul şi acolo au săpat slugile lui Isaac o fântână.

26 Şi au venit din Gherara la el Abimelec şi Ahuzat, fratele său de mână, şi Ficol, căpetenia oştirii sale. †

27 Isaac le-a zis: „De ce-aţi venit voi la mine, de vreme ce m’aţi urât şi m’aţi alungat de la voi?”

28 Iar ei au zis: „Am văzut limpede că Domnul e cu tine şi ne-am zis: Să facem un jurământ între noi şi tine şi să’ncheiem cu tine legământ:

29 tu nu ne vei face nici un rău, aşa cum noi nu ne-am atins de tine – şi aşa cum ţi-am făcut ţie numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu eşti acum binecuvântatul Domnului”.

30 Atunci el le-a făcut ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut.

31 Sculându-se apoi a doua zi de dimineaţă, s’au jurat unul altuia. Şi le-a dat drumul Isaac, iar ei s’au dus de la dânsul cu pace.

32 Şi a fost că tot în ziua aceea au venit slugile lui Isaac şi i-au adus veste despre fântâna pe care o săpaseră şi au zis: „Am găsit apă!”

33 Iar el a numit-o Şibeea. Iată de ce şi cetatea se cheamă Beer-Şeba, până’n ziua de astăzi. †

34 Iar Esau era de patruzeci de ani când şi-a luat două femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, şi pe Basemata, fata lui Elon Heteul. †

35 Dar pentru Isaac şi Rebeca ele erau prilej de amărăciune.