Evrei 8

1 Dar lucrul cel mai de seamă’n cele spuse este acela că noi un astfel de Arhiereu avem, Care a şezut de-a dreapta tronului Slavei în ceruri, †

2 slujitor al altarului şi al cortului celui adevărat, pe care nu un om l-a ridicat, ci Dumnezeu. †

3 Fiindcă orice arhiereu este pus să aducă daruri şi jertfe; ca urmare, era de trebuinţă ca şi Acesta să aibă ceva de adus.

4 Dacă deci ar fi pe pământ, El n’ar fi nici măcar preot, de vreme ce sunt: aceia care aduc darurile potrivit legii,

5 cei ce slujesc pecetea şi umbra celor cereşti, aşa cum dumnezeieşte i s’a poruncit lui Moise când avea să ridice cortul: Ia seama – i se spune – să faci totul după izvodul ce ţi-a fost arătat în munte. †

6 Acum însă „Arhiereul nostru” a dobândit o slujire cu atât mai înaltă cu cât El este şi Mijlocitor al unui testament mai bun, care a fost întemeiat pe mai bune făgăduinţe. †

7 Căci dacă acel prim „testament” ar fi fost fără cusur, nu s’ar fi căutat loc pentru un al doilea.

8 Or, ceea ce le zice le-o zice mustrându-i: Iată vin zile, zice Domnul, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda; †

9 nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n’au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul. †

10 Că acesta este legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor, şi’n inima lor le voi scrie, şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor. †

11 Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: Cunoaşte-L pe Domnul!, fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân’la cel mai mare; †

12 că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. †

13 Dar zicând nou, l-a învechit pe cel dintâi. Iar ceea ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape-i de pieire. †