Evrei 10

1 Într’adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, şi nu chipul însuşi al lucrurilor, cu aceleaşi jertfe care ne’ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârşiţi pe cei ce se apropie. †

2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curăţiţi, cei ce slujesc n’ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor? †

3 Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor,

4 şi aceasta, pentru că-i cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. †

5 Iată de ce, intrând El „Hristos” în lume, zice: Jertfă şi prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; †

6 arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat nu Ţi-au plăcut. †

7 Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărţii –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule. †

8 Zicând mai sus că jertfă şi prinoase şi arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat n’ai voit, nici nu Ţi-au plăcut – cele ce se aduc după lege –; †

9 atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Aşadar, El desfiinţează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea. †

10 Întru această voinţă suntem noi sfinţiţi, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos. †

11 Orice preot stă în fiecare zi slujind şi de mai multe ori aducând aceleaşi jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păcatele; †

12 Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pentru păcate, pentru totdeauna S’a aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, †

13 aşteptând ca de aci’nainte vrăjmaşii Săi să fie puşi aşternut picioarelor Sale. †

14 Căci prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvârşit pe cei ce se sfinţesc.

15 Este şi ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte; căci după ce a zis:

16 Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, şi’n cugetele lor le voi scrie †

17 şi de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. †

18 Or, unde este iertarea păcatelor nu mai este nici jertfă pentru ele.

19 Prin urmare, fraţilor, având noi îndrăznire să intrăm în altar prin sângele lui Hristos, †

20 pe calea cea nouă şi vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, †

21 şi având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,

22 să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinţei, stropindu-ne inimile spre curăţire de toată conştiinţa cea rea şi spălându-ne trupul cu apă curată; †

23 să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit; †

24 şi unii către alţii să luăm seama spre a ne îndemna la iubire şi la fapte bune; †

25 să nu ne părăsim propria noastră adunare, aşa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeţi că Ziua aceea se apropie. †

26 Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate, †

27 ci o’nfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici. †

28 Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori; †

29 cu cât mai aspră credeţi voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-a nesocotit sângele testamentului prin care s’a sfinţit, şi a batjocorit Duhul harului? †

30 Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Şi încă: Domnul va judeca pe poporul Său. †

31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu!

32 Amintiţi-vă însă de zilele de dinainte când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o grea luptă cu suferinţele, †

33 uneori în faţa lumii fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori făcându-vă părtaşi cu cei ce sufereau în acest fel. †

34 Că’mpreună aţi pătimit cu cei închişi, şi cu bucurie aţi primit răpirea averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai bună şi care rămâne. †

35 Aşadar, nu vă lepădaţi încrederea, aceasta având o mare răsplată. †

36 Fiindcă nevoie aveţi de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de făgăduinţă. †

37 Că încă puţin, foarte puţin, şi Cel ce va să vină va veni şi nu va’ntârzia; †

38 cel drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el. †

39 Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului.