Efeseni 4

1 De aceea eu, cel întemniţat întru Domnul, din suflet vă rog să umblaţi cu vrednicie, potrivit chemării cu care aţi fost chemaţi, †

2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, întru iubire îngăduindu-vă unii pe alţii, †

3 străduindu-vă să păstraţi unitatea duhului întru legătura păcii. †

4 Un singur Trup şi un singur Duh, aşa cum aţi şi fost chemaţi la o singură Nădejde a chemării voastre; †

5 un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez, †

6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care este peste toţi şi prin toţi şi’ntru toţi. †

7 Dar fiecăruia dintre noi i s’a dat harul după măsura darului lui Hristos. †

8 Pentru aceea zice: Suindu-Se la înălţime, robit-a robia şi daruri datu-le-a oamenilor. †

9 Iar aceea că S’a suit – ce înseamnă decât că El mai întâi S’a pogorît în părţile cele mai de jos ale pământului? †

10 Cel ce S’a pogorît, El este şi Cel ce S’a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca să umple totul. – †

11 Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii binevestitori, pe alţii păstori şi învăţători, †

12 ca să-i pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, †

13 până ce toţi vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos; †

14 ca să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi de orice vânt de’nvăţătură încoace şi’ncolo prin viclenia oamenilor, prin meşteşugul lor de a atrage’n rătăcire; †

15 ci’n iubire trăind după adevăr, în toate să creştem întru El Care este Capul, Hristos, †

16 dintru Care întregul trup, bine alcătuit şi bine încheiat prin toate legăturile care-l hrănesc după lucrarea fiecărei părţi la măsura ei, îşi face creşterea spre a se zidi el însuşi întru iubire. †

17 Aşadar, aceasta spun şi mărturisesc întru Domnul: de acum să nu mai umblaţi aşa cum umblă păgânii în deşertăciunea minţii lor, †

18 întunecaţi fiind la minte, înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; †

19 fiind ei în nesimţire, s’au dat pe ei înşişi neruşinării, spre nesăţioasa săvârşire a tot felul de necurăţii. †

20 Voi însă nu aşa L-aţi primit în învăţătură pe Hristos,

21 dacă într’adevăr L-aţi ascultat şi dacă aţi fost învăţaţi întru El aşa cum este adevărul întru Iisus:

22 Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi al fostului vostru fel de viaţă, care se strică prin poftele înşelăciunii, †

23 să vă înnoiţi în duhul minţii voastre †

24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu în dreptatea şi sfinţenia adevărului. †

25 Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia ne suntem mădulare. †

26 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi; peste mânia voastră să nu apună soarele, †

27 nici să-i daţi diavolului prilej. †

28 Cine-a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească lucrând cinstit cu mâinile sale, ca să aibă să dea celui ce are nevoie. †

29 Nici un cuvânt rău să nu iasă din gura voastră, ci numai cel care este bun spre zidirea cea de trebuinţă, pentru ca el să dea har celor ce-l aud. †

30 Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. †

31 Să piară de la voi toată amărăciunea şi întărâtarea şi mânia şi strigarea şi blasfemia împreună cu toată răutatea. †

32 Ci fiţi buni între voi, milostivi, iertându-vă unul altuia, aşa cum şi Dumnezeu v’a iertat vouă întru Hristos. †