Ecclesiastul 6

1 Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare, şi mare este el asupra oamenilor:

2 Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi avere şi mărire şi al cărui suflet nu duce lipsă de nimic din toate câte pofteşte, dar pe care Dumnezeu nu-l va învrednici să mănânce din ele, căci om străin este cel ce le mănâncă; aceasta-i deşertăciune şi boală rea. †

3 Dac’ar fi că cineva dă naştere la o sută [de fii] şi trăieşte ani mulţi, dar, oricât de multe ar fi zilele anilor lui, sufletul său nu se va sătura de bunătăţi şi nici parte de îngropare nu va avea, am zis: – O stârpitură e mai fericită decât el, †

4 căci în zadar a venit şi în întuneric se va duce şi cu întuneric numele i se va acoperi;

5 ea nici măcar n’a văzut soarele şi nu l-a cunoscut; acesta are mai multă odihnă decât ea.

6 Şi dacă ar trăi de două ori câte o mie de ani fără să vadă fericirea, oare nu vor merge toate în acelaşi loc?

7 Dacă toată osteneala omului i-ar veni în gură, sufletul său încă nu va fi sătul. †

8 Căci ce folos are înţeleptul mai mult decât nebunul, de vreme ce chiar săracul ştie cum să umble în preajma vieţii?

9 Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât ceea ce-ţi trece prin gând; aceasta, şi ea, e deşertăciune şi vânare de vânt.

10 Dacă ceva există, iată că şi numele i-a fost rostit; se ştie ce anume este omul; el nu se poate lupta cu Cel mai tare decât el; †

11 căci multe sunt lucrurile care sporesc deşertăciunea: aşadar, ce folos are omul?

12 Căci cine ştie care e binele omului în viaţa lui, în numărul zilelor vieţii lui de deşertăciune prin care el a trecut ca o umbră? şi cine-i va spune omului ce va fi după el sub soare?… †