4 Regi 3

1 Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească în Israel în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda, şi a domnit doisprezece ani. †

2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, deşi nu ca tatăl său, şi nici ca mama sa; el a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său,

3 dar s’a lipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască, şi de ele nu s’a îndepărtat. †

4 Meşa, regele Moabului, avea turme multe; şi din ele îi dădea regelui lui Israel, la începutul [fiecărui an] câte o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci netunşi.

5 Şi a fost că după ce a murit Ahab, regele Moabului s’a răzvrătit împotriva regelui lui Israel. †

6 În ziua aceea, regele Ioram a ieşit din Samaria şi l-a numărat pe Israel.

7 Şi a mers şi a trimis la Iosafat, regele lui Iuda, zicând: „Regele Moabului s’a răzvrătit împotriva mea; vei merge oare cu mine la război împotriva Moabului?” Iar acela a zis: „Mă voi ridica; cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum sunt eu, aşa eşti şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa-s şi caii tăi”. †

8 Şi a mai zis: „Pe ce cale mă voi urca?” Acela i-a răspuns: „Pe calea pustiei Edomului”.

9 Şi au pornit regele lui Israel şi regele lui Iuda şi regele Edomului şi au înconjurat cale de şapte zile; dar nu era apă pentru tabără, şi nici pentru animalele pe care le aveau cu ei.

10 Atunci regele lui Israel a zis: „Ah, că Domnul i-a chemat pe cei trei regi ca să-i dea în mâna Moabului!…”.

11 Dar Iosafat i-a zis: „Oare nu se află pe-aici vreun profet de-al Domnului, pentru ca prin el să-L întrebăm pe Domnul?” A răspuns unul din servii regelui lui Israel, zicând: „Aici se află Elisei, fiul lui Safat, cel care turna apă pe mâinile lui Ilie”. †

12 Iosafat a zis: „În el e cuvântul Domnului!” Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şi regele Edomului s’au coborât la el.

13 Iar Elisei a zis către regele lui Israel: „Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale…!”. Dar regele lui Israel i-a zis: „Oare de aceea i-a chemat Domnul pe aceşti trei regi, ca să-i dea în mâinile lui Moab?”

14 Iar Elisei a zis: „Viu este Domnul Puterilor, Căruia eu Îi stau înainte, că dacă nu l-aş avea în vedere pe Iosafat, regele lui Iuda, nu m’aş fi uitat spre tine şi nu te-aş fi văzut. †

15 Acum, însă, aduceţi-mi un cântăreţ de harpă!” Şi a fost că’n timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a venit peste el.

16 Şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Faceţi în valea aceasta gropi, gropi…

17 Căci aşa grăieşte Domnul: – Nu veţi vedea vânt, şi nici ploaie nu veţi vedea, dar valea aceasta se va umple de apă; şi veţi bea, voi şi turmele voastre şi cirezile voastre.

18 Uşor lucru este acesta în ochii Domnului; Eu îl voi da pe Moab în mâna voastră;

19 veţi lovi fiecare cetate puternică şi veţi doborî fiece copac bun şi veţi astupa toate izvoarele de apă, iar fiece ogor bun îl veţi strica cu pietre”.

20 Şi a fost că dimineaţa, la vremea când se aducea jertfa, iată că ape veneau dinspre Edom, că s’a umplut pământul de apă. †

21 Şi toţi Moabiţii au auzit că regii s’au ridicat cu război împotriva lor; şi se strigau unii pe alţii – cei încinşi cu arme – şi stăteau pe hotar.

22 Şi s’au sculat dis-de-dimineaţă; şi soarele răsărea peste ape, iar Moabiţii, din partea cealaltă, vedeau apele roşii ca sângele.

23 Şi au zis: „Acesta-i sânge de sabie: regii s’au bătut între ei, fiecare lovindu-l pe aproapele său… Acum, la pradă, Moab!…”. †

24 Şi au intrat în tabăra lui Israel; iar Israel s’a ridicat şi i-a lovit pe Moabiţii care fugeau din faţa lor; şi a pătruns urmărindu-i şi lovindu-i pe Moabiţi.

25 Şi le-au dărâmat cetăţile; şi fiecare om şi-a aruncat piatra pe fiece ogor bun, până l-a umplut; şi au astupat fiece izvor de apă şi au doborât fiece copac bun, până ce n’au mai lăsat decât pietre de ziduri dărâmate; iar aruncătorii cu praştia au înconjurat [cetatea] şi au lovit-o.

26 Atunci regele Moabului, văzând că războiul se întorcea împotrivă-i, a luat şapte sute de oameni cu săbiile trase, ca să-şi taie drum spre regele Edomului; dar n’au izbutit.

27 Atunci l-a luat pe fiul său cel întâi-născut – cel pe care avea să-l pună rege în locul său – şi l-a adus drept ardere-de-tot pe zid. Şi mare căinţă s’a făcut asupra lui Israel; şi au plecat de la el şi s’au întors în propria lor ţară. †