2 Corinteni 6
Sursă: Mărturie Athonită
1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiţi în zadar; †
2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat şi’n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii – †
3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată; †
4 dimpotrivă, întru toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, †
5 în bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, †
6 în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică, †
7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, †
8 prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi iubitori de adevăr; †
9 ca nişte necunoscuţi, şi totuşi bine cunoscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu ucişi; †
10 ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n’au nimic şi pe toate le stăpânesc. †
11 Gura noastră deschisu-s’a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s’a lărgit. †
12 Strâmtoraţi nu sunteţi întru noi, ci’n inimile voastre sunteţi strâmtoraţi. †
13 Plătiţi-ne şi voi cu aceeaşi plată – vă vorbesc ca unor copii ai mei –, lărgiţi-vă şi voi inimile! †
14 Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? †
15 şi ce învoire este între Hristos şi Veliar? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios? †
16 sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, aşa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui şi voi umbla şi Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. †
17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi osebiţi-vă, zice Domnul, şi de nimic necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. †
18 Şi vă voi fi vouă Tată şi voi Îmi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul. †