2 Corinteni 3

1 Începem oare din nou să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de scrisori de’nfăţişare către voi sau de la voi? †

2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii; †

3 voi arătaţi că sunteţi scrisoare a lui Hristos încredinţată slujirii noastre, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui-Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii. †

4 Şi o astfel de încredinţare avem noi prin Hristos faţă de Dumnezeu;

5 nu că de la noi înşine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu, †

6 Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu. †

7 Iar dacă slujirea morţii, săpată în litere pe piatră, s’a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea, †

8 atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă?

9 Că dac’a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte’n slavă slujirea dreptăţii! †

10 Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare. †

11 Că dacă ceea ce era trecător s’a săvârşit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător.

12 Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăznire,

13 şi nu ca Moise, care-şi punea un văl pe faţă pentru ca fiii lui Israel să nu vadă sfârşitul a ceea ce era trecător… †

14 Dar minţile lor s’au învârtoşat; că până’n ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, acelaşi văl rămâne fără să se ridice, fiindcă el prin Hristos se desfiinţează; †

15 ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor;

16 dar când se vor întoarce la Domnul, vălul se va ridica. †

17 Domnul însă este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. †

18 Iar noi toţi, cei ce cu faţa descoperită privim ca’n oglindă slava Domnului, întru aceeaşi icoană ne schimbăm din slavă’n slavă, ca de la Duhul Domnului. †