2 Corinteni 10

1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos – eu, cel smerit între voi faţă către faţă, dar care’ndrăzneşte spre voi atunci când nu-i de faţă –, †

2 mă rog dar ca nu cumva când voi fi de faţă să îndrăznesc cu încrederea cu care cred că voi îndrăzni împotriva unora care socotesc că noi umblăm după trup. †

3 Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte –

4 de vreme ce armele luptei noastre nu sunt trupeşti, dar pentru Dumnezeu au puterea de a surpa întăriturile. Noi surpăm socotinţele minţii †

5 şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim spre supunerea faţă de Hristos, †

6 şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină. †

7 Priviţi lucrurile’n faţă! Dacă cineva se încrede’n sine că este al lui Hristos, tot astfel suntem şi noi.

8 Şi chiar dacă mă voi lăuda ceva mai mult cu puterea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o spre zidirea şi nu spre surparea voastră, nu mă voi ruşina. †

9 Să nu par însă că v’aş înfricoşa prin scrisori.

10 „Că scrisorile lui – spun ei – sunt cu greutate şi pline de putere, dar înfăţişarea trupului său e slabă şi cuvântul său e vrednic de dispreţ”. †

11 Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem în cuvânt prin scrisori când nu suntem de faţă, tot astfel şi’n faptă când suntem de faţă. †

12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii din aceia care se laudă singuri; dar când ei se măsoară şi se aseamănă pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere. †

13 Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu: aceea de a ajunge şi până la voi. †

14 Că nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n’am fi ajuns la voi; căci noi am fost cei dintâi care-am ajuns şi la voi cu Evanghelia lui Hristos.

15 Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora; dar avem nădejde că, odată cu creşterea’ntru voi a credinţei voastre, cu prisosinţă vom creşte după dreptarul nostru, †

16 ca să propovăduim Evanghelia şi’n ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu dreptar străin, în cele de-a gata. †

17 Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. †

18 Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă. †