1 Petru 3

1 Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului, ei în afara cuvântului să fie câştigaţi prin felul de a fi al femeilor lor, †

2 prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru frică.

3 Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe, †

4 ci să fie fiinţa cea tainică a inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. †

5 Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor, †

6 aşa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale cărei fiice deveniţi voi, dacă faceţi binele şi nu vă temeţi de nici o patimă. †

7 Voi, bărbaţilor, de asemenea, duceţi-vă căsnicia cu înţelegere, ca pe lângă o fiinţă mai slabă, femeia, căreia să-i daţi partea ei de cinstire, ca unei împreună-moştenitoare a harului Vieţii; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaşte piedică. †

8 În sfârşit, fiţi toţi într’un gând, compătimitori, iubitori de fraţi, mărinimoşi, smeriţi, †

9 nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. †

10 Fiindcă cel ce vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; †

11 să se îndepărteze de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s’o urmeze; †

12 căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor; dar faţa Domnului este’mpotriva celor ce fac rele. †

13 Şi cine vă va face vouă rău dacă voi sunteţi râvnitori ai binelui? †

14 Dar chiar dacă veţi suferi de dragul dreptăţii, fericiţi veţi fi. De frica lor nu vă temeţi şi nici vă tulburaţi, †

15 ci sfinţiţi-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, şi’ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, †

16 dar cu blândeţe şi teamă, având o conştiinţă curată, pentru ca în chiar ceea ce sunteţi voi defăimaţi să se facă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. †

17 Că-i mai bine să suferiţi pentru facere de bine, dacă aşa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău. †

18 Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, †

19 întru care „duh” pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute’n închisoare,

20 celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puţine suflete, anume opt, s’au mântuit prin apă. †

21 Aceasta era prefigurarea botezului care vă mântuieşte şi pe voi astăzi: el nu e o ştergere a necurăţiei trupului, ci făgăduirea către Dumnezeu a conştiinţei celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos, †

22 Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S’a suit la cer, Căruia I se supun îngerii şi Stăpâniile şi Puterile. †