1 Corinteni 9

1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul? †

2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puţin vouă vă sunt. Că voi sunteţi, întru Domnul, pecetea apostoliei mele. †

3 Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este:

4 Oare nouă nu ne stă’n putere să mâncăm şi să bem? †

5 Oare nouă nu ne stă’n putere să purtăm cu noi o femeie-soră, ca şi ceilalţi apostoli şi ca fraţii Domnului şi ca Chefa? †

6 Sau numai mie şi lui Barnaba nu ne stă’n putere să nu ne’ntreţinem din muncă? †

7 Cine slujeşte vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? †

8 Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu şi legea le spune? †

9 Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijeşte Dumnezeu, †

10 sau chiar de dragul nostru o spune? Că de dragul nostru s’a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-şi va avea partea lui. †

11 Dacă noi am semănat la voi pe cele duhovniceşti, mare lucru este oare dacă pe cele pământeşti ale voastre le vom secera? †

12 Dacă altora le stă’n putere dreptul asupra voastră, nu mai mult oare nouă? Noi însă nu ne-am folosit de această putere; dimpotrivă, pe toate le răbdăm spre a nu-i pune piedică Evangheliei lui Hristos. †

13 Oare nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu? că cei care-i slujesc altarului, de la altar au parte? †

14 În acelaşi chip şi Domnul le-a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca din Evanghelie să trăiască. †

15 Eu însă de nimic din acestea nu m’am folosit şi n’am scris acestea pentru ca şi cu mine să se facă aşa. Că pentru mine mai bine-i să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda. †

16 Că dacă eu binevestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra mea stă trebuinţa. Că vai mie dacă nu voi binevesti! †

17 Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am doar o sarcină ce mi s’a încredinţat. †

18 Atunci, care este plata mea? Aceea că, binevestind Evanghelia, o vestesc fără plată, fără să mă folosesc de puterea pe care mi-o dă Evanghelia. †

19 Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi, rob tuturor m’am făcut, pentru ca pe cei mai mulţi să-i dobândesc. †

20 Cu Iudeii ca un iudeu am fost, ca să-i dobândesc pe Iudei. Cu cei de sub lege, ca unul de sub lege – deşi eu nu sunt sub lege –, ca să-i dobândesc pe cei de sub lege. †

21 Cu cei ce nu au legea, ca unul ce nu are legea – deşi nu sunt fără lege în faţa lui Dumnezeu, ci întru legea lui Hristos –, ca să-i dobândesc pe cei ce nu au legea. †

22 Slab m’am făcut cu cei slabi, ca să-i dobândesc pe cei slabi. Tuturor toate m’am făcut, pentru ca’n orice chip să-i mântuiesc pe unii. †

23 Dar pe toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaş.

24 Nu ştiţi că cei ce aleargă’n stadion aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi. †

25 Şi orice luptător, de la toate se’nfrânează. Ei însă, ca să ia o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă. †

26 Ei bine, eu aşa alerg, nu ca la’ntâmplare; eu aşa mă lupt cu pumnul, nu ca şi cum aş lovi în aer. †

27 Ci-mi chinuiesc trupul şi-l supun robiei, de teamă ca nu cumva după ce le-am fost altora crainic, să devin eu însumi de neluat în seamă. †