1 Corinteni 14

1 Urmăriţi iubirea şi râvniţi la darurile duhovniceşti, dar mai ales la acela de a profetiza. †

2 Pentru că cel ce vorbeşte într’o limbă nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, dar el în duh grăieşte taine. †

3 Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbeşte oamenilor: spre zidire, îndemn şi mângâiere. †

4 Cel ce grăieşte într’o limbă, pe sine însuşi se zideşte; dar cel ce profetizează, zideşte Biserica. †

5 Eu pe toţi vă vreau să grăiţi în limbi, dar cu mult mai mult să profetizaţi. Cel ce profetizează e mai mare decât cel ce grăieşte’n limbi, în afară numai dacă acesta şi tălmăceşte, pentru ca Biserica să primească zidire. †

6 Iar acum, fraţilor, dac’aş veni la voi grăind în limbi, de ce folos v’aş fi dacă nu vă vorbesc: fie’ntru descoperire, fie’ntru cunoştinţă, fie’ntru profeţie, fie’ntru învăţătură? †

7 Căci aşa cum instrumentele muzicale – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor scoate sunete deosebite, cum se va cunoaşte care este din flaut sau care este din ţiteră?; †

8 şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet fără semn, cine se va pregăti de război?, †

9 aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu veţi scoate cuvânt lesne de’nţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi în vânt. †

10 În lume sunt nu ştiu câte feluri de limbi, dar nici una din ele nu-i fără semn. †

11 Deci, dacă nu voi şti înţelesul semnului, eu voi fi barbar pentru cel ce vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi barbar pentru mine. †

12 Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la daruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă spre zidirea Bisericii. †

13 De aceea, cel ce grăieşte într’o limbă să se roage ca să şi poată tălmăci. †

14 Că dacă mă rog într’o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare. †

15 Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. †

16 Altfel, dacă tu vei binecuvânta cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă’n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici? †

17 Căci tu, într’adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. †

18 Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;

19 dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într’o limbă oarecare. †

20 Fraţilor, nu fiţi copii în gândire; în răutate, da, fiţi prunci, dar în gândire fiţi desăvârşiţi. †

21 În lege este scris: Grăi-voi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul. †

22 Aşa că limbile sunt semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; dar profeţia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. †

23 Deci, dacă Biserica toată s’ar aduna laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, oare nu vor zice că sunteţi nebuni? †

24 Dar dacă toţi ar profetiza şi ar intra un necredincios sau un neştiutor, el este dovedit de toţi, judecat de toţi, †

25 cele ascunse ale inimii lui se dau pe faţă şi astfel, căzând el cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu mărturisind că Dumnezeu este într’adevăr întru voi. †

26 Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învăţătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă. †

27 Dacă se grăieşte într’o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei şi să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească; †

28 iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă’n Biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. †

29 Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece. †

30 Iar dacă altuia care şade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă. †

31 Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. †

32 Şi duhurile profeţilor li se supun profeţilor, †

33 pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor, †

34 femeile voastre să tacă’n adunările bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, aşa cum spune şi legea. †

35 Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos ca femeile să vorbească’n Biserică. †

36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu?, sau numai până la voi a ajuns? †

37 Dacă i se pare cuiva că este profet sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă a Domnului. †

38 Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!… †

39 Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a profetiza şi nu opriţi să se grăiască’n limbi; †

40 dar toate să se facă’n cuviinţă şi după rânduială. †